Ca urmare a transformărilor din societatea noastră, rolul şcolii constă în dezvoltarea liberă, armonioasă a elevului şi formarea personalităţii creative, care se poate adapta la condiţiile de continuă schimbare ale vieţii – una din principalele probleme ale pedagogiei şi didacticii în ridicarea interesului elevului faţă de învăţătură. Această problemă se rezolvă cu succes datorită interacţiunii orelor de curs cu activităţile extraşcolare.
Principala formă organizaţională a procesului de învăţământ la informatică în şcoala medie este lecţia. În cadrul lecţiei se realizează funcţiile esenţiale ale învăţământului:
- didactice,
- educative,
- dezvoltative.
Însă informatica este un obiect atât de vast, încât nu se predă în numărul de ore prevăzute. În orele de curs elevii studiază un număr mic de teme, date ca model de programă, spre a le forma deprinderile necesare de lucru. Lecţia nu asigură pe deplin necesităţile individuale ale fiecărui elev. La dezvoltarea pe larg a capacităţilor la informatică individuale contribuie lucrul extraşcolar dirijate de către profesor.
Rolul activităţilor extraşcolare în procesul didactic continuă să crească, deoarece contribuie la legătura cunoştinţelor teoretice cu viaţa, asigură dezvoltarea capacităţilor, aptitudinilor spirituale şi fizice la nivelul potenţialului maxim, constituie „o punte între cunoştinţele acumulate în cadrul lecţiei şi informaţiile acumulate informal”. Lucrul extraşcolar este un act de creaţie, ce se creează prin flexibilitate şi prin mobilitatea structurii, cu scopul de a dezvolta gândirea creatoare a elevilor şi a utiliza o gamă largă de forţe de muncă independentă.
Scopul activităţilor la informatică în afara orelor de curs constă în pregătirea psihologică şi practică a elevilor pentru adaptarea şi activitatea lor într-o societate informaţională în continuă schimbare şi formarea gândirii algoritmice, accentul fiind pus pe individualizare şi învăţare permanentă.
Studiul activităţii extraşcolare prevede:
- pregătirea psihologică şi practică a elevului pentru utilizarea calculatorului în activităţi specifice vârstei;
- formarea deprinderilor practice de lucrul cu calculatorul;
- studierea informaticii ca ştiinţă care include elemente de algoritmizare, programare, logică, noţiuni de acumulare, păstrare şi prelucrare a informaţiei;
- studierea sistemului de calcul ca instrument (editoare de text, editoare grafice şi de sunet, tabele de calcul etc.);
- studierea sistemului de calcul ca obiect (structura şi funcţionarea calculatorului, a reţelelor de calculatoare);
- formarea gândirii algoritmice.
Activităţile extraşcolare se bazează pe materialul adăugător şi se sprijină pe lucrul individual al elevului. Ele îi ajută pe elevi să înţeleagă mai bine cunoştinţele predate în clasă, să le aprofundeze, să ajungă prin munca independentă la scopul pus în faţa sa, să realizeze obiectivele specifice şi generale prevăzute de programă.
Activităţile extraşcolare la informatică contribuie la descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului pentru informatică, la dezvoltarea deprinderilor de a elabora creaţii originale. Elevul explorează, reconstruieşte, redescoperă, ajunge la generalizarea şi asimilarea adevărurilor prin eforturi proprii. El se transformă treptat într-un “gândito creativ”, se îndreaptă spre căutări, explorări şi muncă personală independentă sau în grup, spre dobândirea tezaurului cunoaşterii umane, şi chir obţinerea unor idei sau soluţii noi, realizarea unor inovaţii şi invenţii, care să propulseze creaţia, noutatea într-un anumit domeniu de specialitate.
Funcţia de baza a activităţilor extraşcolare în procesul de educaţie a personalităţii, poate fi considerată — dezvoltarea individualităţii creatoare. Ele au pentru aceasta posibilităţile materiale şi cadrele necesare, la aceasta contribuie şi principiul de formare a colectivului activităţilor extraşcolare şi metodele de organizare şi conţinutul activităţii lui vitale.
Curriculumul la informatică propune un conţinut care contribuie la realizarea obiectivelor curriculare, care consemnează aşteptările societăţii, vizând atât parcursul şcolar al elevilor în ansamblu sau, cât şi performanţele cele mai generale care ar trebui atinse de el la finele şcolarizării. Obiectivele sunt “modele” care reies din structura personalităţii şi din cea a experienţei, sociale în sens larg, vizând sintetic cunoştinţele (“a şti”), capacităţile (” a şti să faci”) şi atitudinile (“a ştii să fii”) pe care elevii ar trebui să le interiorizeze în cadrul întregului parcurs şcolar. Ele sunt clasificate pe categorii:
- de cunoaştere (cunoaşterea şi utilizarea conceptelor fundamentale specifice informaticii):
- cunoaşterea principiului de construcţie şi funcţionare a calculatorului;
- cunoaşterea metodelor de acumulare, reprezentare, păstrare şi prelucrare a informaţiei cu ajutorul calculatorului;
- cunoaşterea specificului de comunicare a omului cu calculatorul;
- cunoaşterea etapelor de rezolvare a problemelor la calculator;
- cunoaşterea evoluţiei tehnicii de calcul;
- cunoaşterea tipurilor de date, a operaţiilor posibile asupra lor şi realizarea lor la calculator;
- cunoaşterea instrucţiunilor unui limbaj de programare de nivel înalt;
- cunoaşterea specificului soluţiei analitice şi de simulare în rezolvarea problemelor la calculator;
- cunoaşterea unităţilor de măsură a informaţiei reprezentate în calculator;
- cunoaşterea posibilităţilor şi domeniilor de aplicare a editoarelor grafice, muzicale, de text, a sistemelor informatice, a bazelor de date, a tabelelor electronice;
- cunoaşterea conceptului sistemelor informaticii, a principilor după care ele se clasifică.
- de capacităţi (de rezolvare a problemelor, de investigare / explorare, de comunicare, utilizând limbajul adecvat informaticii):
- înţelegerea la nivel cotidian a noţiunilor de informaţie, suport de informaţie şi rolul informaţiei în societate;
- aprecierea volumului de informaţie de pe suportul concret de informaţie;
- înţelegerea principiului de lucru al computerului, al utilajului periferic;
- selectarea utilajului şi a soft – ului necesar atingerii scopului pus, rezolvării problemei date;
- însuşirea principalelor caracteristici ale bazelor de date, a tabelelor de calcul;
- redactarea şi stocarea informaţiei stocate în baza de date, tabele de calcul,
- editoare de texte, grafice, muzicale;
- însuşirea metodelor de cercetare şi cunoaştere cu ajutorul calculatorului;
- însuşirea unor metode standard de rezolvare a problemelor şi utilizarea lor în situaţii nestandard;
- înţelegerea noţiunii de constantă şi variabilă;
- utilizarea corectă a instrucţiunilor unui limbaj de programare la rezolvarea problemelor conform algoritmului dat;
- formularea corectă a problemei ce va fi rezolvată la computer;
- construirea modelului, elaborarea algoritmului şi a programului pentru modelul dat;
- analiza rezultatelor obţinute în urma rezolvării problemei la computer;
- înţelegerea esenţei algoritmului principal şi al subalgoritmului, al modului de executare a lor;
- partajarea problemei şi utilizarea algoritmilor deja alcătuiţi ca subalgoritm;
- înţelegerea dependenţei rezolvării problemei de repertoriul de instrucţiuni al executantului;
- detectarea erorilor în algoritmul de rezolvare a problemei concrete;
- selectarea şi corectarea algoritmilor existenţi pentru situaţii noi.
- de atitudini (tactici compartimentale adecvate, capacităţi de acomodare la specificul echipamentelor şi programelor de calculator):
- perceperea rolului, locului calculatorului şi influenţa lui asupra dezvoltării societăţii;
- perceperea adecvată a influenţei revoluţiei informaţionale asupra omului elaborarea tacticii comportamentale adecvate;
- perceperea adecvată a mesajelor transmise de calculator şi utilizarea adecvată a limbajelor speciale în procesul de comunicare cu ele;
- utilizarea soft – ului educaţional şi utilitar la rezolvarea problemelor apărute;
- acomodarea la dinamica soft – ului şi al tehnicii informaţionale;
- manifestarea conştiinţei faţă de acţiunile proprii în lucrul cu soft – ul de destinaţie comună;
- asumarea responsabilităţii utilizării calculatorului, a sistemelor informatice, a reţelelor de calculatoare.
Reieşind din obiectivele informaticii, activităţile extraşcolare la informatică cuprind doua direcţii principale:
1. Aprofundarea fundamentală a cunoştinţelor căpătate de elevi la lecţii, care au o mare importantă instructiv — educativă.
2. Formarea capacităţilor şi atitudinilor de cercetare ştiinţifică în lucrul cu literatura suplimentară.
Download Lucru-extracuricular-info.doc
