V-aţi întrebat vreodatã cine a contribuit la inventarea şi dezvoltarea calculatoarelor ? Acum aveţi posibilitatea sã aflaţi. De aceea vã propun sã facem o scurtã întoarcere în timp şi sã vedem cum ar fi putut fi si cum a fost istoria calculatoarelor.
Cum ar fi putut fi …
La începutul secolului al XVII-lea Wilhelm Schickard, un profesor de astronomie, matematicã a creat la Tubingern în Germania o maşină ingenioasã care putea sã adune, sã scadã, şi într-o anumitã mãsurã sã înmulţească, şi sã dividã numere în sute. Din pãcate înainte ca dispozitivul sã fie pe jumãtate realizat fabrica unde era adãpostit a ars. Wilhelm Schickard şi întreaga sa familie au murit de ciumã înainte ca el sã construiascã alt model. Mult mai târziu un mecanic a recreat instrumentul având ca ghid vechile scrisori ale lui Schickard. Dacã aceastã invenţie ar fi fost disponibilă inventatorilor din acea vreme, aceasta ar fi putut schimba în totalitate istoria calculatoarelor.
Cum a fost …
Evoluţia calculatoarelor a decurs încet fără invenţia lui Schickard ca prototip. Mai întâi s-a întâmplat un lucru ciudat cu numerele. În 1600 John Napier, un scoţian, a descoperit un mod de a manipula numerele astfel încât înmulţirea şi împărţirea sã fie reduse la adunarea şi scãderea altor numere. Seriile de numere şi relaţiile dintre ele au fost numite logaritmi. Punând numerele pe cilindri de fildeş (numiti oasele lui Napier) soluţiile la problemele dificile puteau fi gãsite prin potrivirea logaritmilor şi apoi prin adunarea sau scãderea numerelor corespunzãtoare.
Invenţia riglei de calcul a lui Robert Bissaker din 1650 a înlocuit cilindrii de fildeş a lui Napier. Blaise Pascal, matematician francez şi filosof a inventat primul calculator mecanic digital ( Pascalina ) care putea face adunãri şi scãderi cu numerele întregi. Aceastã maşină nu era la fel de avansatã ca maşina creată de Schickard.
Pascalina creatã în 1642 a fost un eşec. În primul rând Pascal era sigurul care o putea repara. În al doilea rând în acea vreme era mai ieftin sã ai oameni care sã facã calculele decât sã cumperi o asemenea maşinărie şi în al treilea rând lucrãtorii se temeau cã vor fi înlocuiţi de Pascalina pierzându-şi astfel slujbele. Totuşi Pascalina a fost folositã pânã când a apãrut calculatorul electronic care a fãcut-o nefolositoare. Pentru contribuţia adusã numele lui Pascal a fost dat unui limbaj de programare.
Mai târziu Gottfried Wilhelm Von Leibniz, matematician german, împreunã cu Sir Issac Newton au inventat calculele şi au creat calculatorul acţionat de roatã cu pedalã. Acest dispozitiv creat în 1673 putea face adunãri, scãderi, înmulţiri şi împărţiri. Roata lui Leibniz era o îmbunătăţire a Pascalinei, totuşi nu era posibil sã se aibã încredere în ea (mai putea greşi), astfel cã nu a fost folositã de prea multã lume. Oricum calculatorul lui Leibniz l-a impresionat pe Peter Cel Mare care a trimis un exemplar împãratului Chinei pentru ca sã îl convingã de tehnologia germanã şi pentru a creşte relaţiile comerciale dintre Est si Vest.
Francezul Joseph Marie Jacquard în anul 1804 a construit o maşină automatã cu cartele perforate care era folositã pentru a ţese cu modele. Invenţia lui Jacquard a arãtat cã datele pot fi stocate pe cartele; cartelele la rândul lor pot fi folosite pentru a crea serii de instrucţiuni. Programarea instrucţiunilor s-a dovedit a fi un lucru foarte important pentru calculatoarele moderne.
În 1822 inventatorul si matematicianul Charles P. Babbage, a conceput o maşină care putea fi folositã în rezolvarea de probleme diferite, maşină care avea o memorie mecanicã în care putea pãstra rezultatele. Royal Astronomical Society l-a încurajat pe Babbage cu garanţii guvernamentale şi astfel calculatorul creat de el devenea mai mare şi mai complex pe mãsurã ce îl revizuia. Garanţiile nu i-au mai fost acordate din anul 1834, dar cu toate acestea Babbage a propus o maşină mult mai complexã. Cu toate cã puterea a şase motoare cu abur care erau necesare sã punã în funcţiune motorul analitic ar fi ocupat lungimea unui teren de fotbal, calculatorul lui Babbage putea calcula logaritmi automat. Datele erau introduse folosind cartele perforate şi maşinăria putea fi programatã sã-şi schimbe metodele de operare. Din pãcate motorul analitic nu a fost construit, dar oricum acest concept a fost predecesorul calculatorului din zilele noastre. Pentru contribuţia sa Babbage a fost numit parintele calculatorului. Babbage avea un partener şi un om de încredere, Augusta Ada, contesa de Lovelace şi fiica poetului Lord Byron.
Doamna Lovelace a înţeles ideile lui Babbage, a recunoscut valoarea ideilor, şi în anul 1840, a scris lucrãri cu caracter ştiinţific care explicau ideile lui Babbage celorlalţi. Ea a fost cea care a sugerat folosirea sistemului binar, în locul celui zecimal, pentru stocarea datelor. Doamna Lovelace este consideratã prima programatoare pentru cã ea a modelat desenul motorului analitic incluzând o repetare automatã a unei serii de calcule. Această procedurã în cerc este foarte importantã pentru programatorii de astãzi. Zece ani mai târziu în anul 1850, George Boole, matematician englez a realizat cã problemele matematice complexe puteau fi rezolvate reducându-le la o serie de rãspunsuri afirmative sau negative.
Sistemul binar cu 1 ca rãspuns pozitiv şi 0 ca rãspuns negativ era o soluţie. Aceastã teorie avea sã stea la baza circuitelor calculatorului.
Doctorul Herman Hollerith a construit prima maşină electromecanicã cu cartele gãurite în 1880. Socrul lui Hollerith care se ocupa de recensãminte, a propus ca maşina sã fie folositã pentru a sorta rezultatele recensãmântului folosind cartele gãurite cu 80 de coloane pe care tot Herman le-a inventat. Folosind această maşinărie Hollerith a obţinut la recensãmântul din 1890 un rezultat de 63.056.000 de oameni într-o treime din timpul care a fost necesar în 1880 pentru a numãra 50.262.000 de oameni. Dupã descoperirea lui Hollerith a fost o pauzã în descoperirile din domeniul calculatoarelor.
Progresul exista, dar nimic spectaculos nu a fost raportat – nimic nu a fost raportat pânã când în anul 1927 la Massachusetts Institute of Tehnology (MIT) Vannevar Bush împreunã cu colaboratorii sãi au creat maşina care putea rezolva ecuaţii simple. Pânã în anul 1931 maşina a fost modificatã şi perfecţionată pentru a rezolva ecuaţii mai complexe. Maşina afişa rezultatele prin rotirea unor săgeţi.
În anul 1940 George Stibitz împreunã cu colegul sãu Samuel Williams au demonstrat cum sã se folosească dispozitivul creat de ei în anul 1937 şi numit Complex Number Calculator pentru a transmite calcule la distanţe de pânã la 250 mile.
La Iowa, în anul 1939, John Atanasoff şi Clifford Berry au colaborat şi au construit calculatorul Atanasoff-Berry. ABC-ul a fost primul calculator electronic, digital care putea fi folosit pentru mai multe scopuri. Deşi putea rezolva simultan ecuaţii algebrice, comunitatea ştiinţifică nu a fost foarte interesatã. Când Atanasoff a contactat compania IBM ( International Business Machines ) pentru a le prezenta maşina, compania a rãspuns cã nu va fi niciodatã interesatã de o maşină electronicã de calcul.
