Istoria cd rom ului
Istoria cd-rom-urilor începe în anul 1980 cind marile companii PHILIPS şi SONY au anunţat specificaţii in plus pentru folosirea tehnologiei CD pentru datele de calculator. În 1982 cele doua companii , au anunţat un standard pentru aceste unităţi, care includea formatul de 4.72 inci care a evoluat ctre unităţile de cd rom utilizate în prezent, şi care folosesc aceeaşi tehnologie şi format ca şi cd-urile, care sînt identice ca aspect, dar diferă din punct de vedere al conţinutului informaţional şi al unităţiilor de hard pentru inregistrare şi redare.
În anii 1990 Phillips a colaborat Coorporaţia japoneză Sony pentru a crea un disc digital versatile (Digital Versatile Disk) care să aibă o capacitatea mai mare de stocare a informaţie decat CD-ul. Alte firme nu au acceptat standardul propus de inginerii de la Phillips şi Sony. Producători DVD-ului au optat totuşi pentru un alt standard şi alianţa Phillips-Sony a acceptat să licenţieze rezultatele cercetărilor consorţiului global.
Ce este CD-ROM-ul
Este un suport de stocare optică numai pentru citire (Compact Disc Read Only Memory) şi face parte din categoria memorilor externe, cu o capacitate de stocare între 650 şi 900 de mb pentru discul de 120mm, şi o capacitate între 158 şi 200 de mb pentru discurile de 80mm.
Cel mai popular este discul de 120mm, folosind aceeaşi tehnologie şi format cu cele mai multe aparaturi elecronice şi calculatoare personale ce folsesc tehnologia cd-rom. Discul de 8mm este mai puţin popular, dar mulţumită dimensiunilor sale reduse, a cîştigat popularitate în rîndul aparaturiilor care folosec tehnologia digitală audio comprimată, camere de fotografiat digitale sau produse de stocare de date, cum ar fi un reportofon miniatură.
Tehnologia cd-rom ului
Discul este fabricat dintr o foaie de policarbonat, şi are un diametru de 120mm, grosime 1.2mm şi un orificiu în centru de 15mm. Această foaie de policarbonat este acoperită cu un film metalic, de obicei din aliaj de aluminiu sau care mai poate fi şi din argint sau aur. Acest film metalic este porţiunea de disc pe a cărei suprafaţă datele sînt inscripţionate sub formă de adîncituri microsopice de-a lungul unei piste care se desfăşoară în spirală, de pe care unitatea cd rom citeşte datele. Filmul metalic este apoi acoperit cu un înveliş de plastic care protejează datele de sub suprafaţa sa. Unele discuri mai pot avea înveliţuri adiţionale care le măresc rezistenţa la zgîrieturii, manevrare şi o suprafaţă optimă pentru imprimare (suprafaţă superioară). Pe partea superioară este de obicei o etichetă, şi toate citirile se vor efectua dinspre faţa inferioară. Cd-rom-urile au o singură faţă activă. Citirea informaţiei se face cu ajutorul unui receptor sau senzor de lumină care sesizează cind lumina reflectată de filmul metalic este puternică, şi cînd este absentă sau difuza. Lumina absentă sau difuză este cauzată de adinciturile (pits) gravate pe filmul metalic, iar reflectarea puternică a luminii indică lipsa gropii, şi se numeşte un cîmp(land). Iar în cazul discurilor cu proprietăţi de scriere şi citire (RW), filmul metalic este înlocuit cu un subsrat de sticlă sau metalic acoperit cu un picment organic fotosensibil, format dintr-un aliaj de argint, indium, antimoniu şi teluriu care au aceleaşi proprietăţi reflective ca şi cd-ul obişnuit. Cînd laserul de inregistrare îcepe să pirograveze datele pe disc încinge substratul acoperit cu pigmentul organic, şi ca urmare a încălziri acestor zone ele reflectă lumina în acelaşi mod ca şi o groapă de pe un disc cu film metalic, chiar dacă acolo nu există nici o groapă, ci numai un punct nereflectorizant de pe disc. Această procedură de folosire a călduri pentru a crea acele puncte nereflectorizante din disc, se numeşte adesea înregistrare prin ardere a cd-ului.
Tipuri de cd-uri
CD-I, este un compact disc conceput de Philips, destinat aplicaţiilor multimedia interactive să ruleze pe o consolă(player) ataşat la un televizor.
CD-PHOTO, este un compact disc conceput de Philips, destinat stocării fotografiilor digitale de înaltă rezoluţie pe cd.
CD-R (recordable) sau ”write-once disc”, fabricat începînd cu anul 1992, este un compact disc ce oferă posibilitatea de scriere o singură dată, şi de mai multe ori citirea datelor de pe cd.
CD-RW (rewritable), fabricat începînd cu anul 1996, este un compact disc al cărei date pot fi şterse şi rescrise de mai multe ori, numai într-o unitate de disc CD-RW.
DVD (digital versatile disc) sînt de fapt tot nişte CD-uri însă cu o densitate mai mare de stocare a datelor, datorită unei zone mai mare de date pe disc prin îngustarea şi creşterea lungimii spiralei ce conţine adinciturile. DVD-ul oferă capacităţi mai mari de stocare , adică 4.7 gb la discul de 120mm cu o singură faţă, şi sa născut datorită nevoii de spaţii de stocare mai mari.
DVD-R (recordable), fabricat începînd cu anul 1997. Oferă aceleaşi posibilităţi de scriere şi citire a datelor de pe disc ca şi cd-r, doar că scrierea şi citirea datelor în cazul dvd-r se fac la viteze mai mici.
DWD-RW fabricat începînd cu anul 1998, deasemenea oferă aceleaşi posibilităţi de ştergere şi rescriere a datelor ca şi discurile CD-RW, la care deasemenea vitezele de ştergere-rescriere a datelor diferă.
