Folosirea lui iptables pentru filtrarea pachetelor in kernelurile versiunea 2.4

traducere ver. 0.6 de catre Riddl

Multumiri tuturor celor care m-au ajutat. Lui Gushterul in special.
Deasemenea multumiri si lui Little Dragon.
Observatie f importanta: probabil ca exista unele greseli in acest document.
Am tradus si eu cum m-am priceput mai bine, daca descoperiti greseli de
traducere si pentru observatii pertinente mail me (Riddl) at
“discutzii at gmx dot net”. Nu uitati sa precizati numele documentului.
Multumesc anticipat.
Aceasta versiune este putin modificata fata de original, deorece unii termeni
sunau foarte aiurea in ro.
Pentru ultima versiune a acestui document verifica
<http://www.securityorg.net/docs/>.

Lecturare placuta!

______________________________________________________________________

Linux 2.4 Packet Filtering HOWTO
Rusty Russel, lista de discutii netfilter@lists.samba.org
$Revision: 1.2 $ $Date: 2002/02/19 11:33:43 $

Acest document descrie folosirea lui iptables pentru filtrarea pachetelor in
kernelurile versiunea 2.4.
______________________________________________________________________

Cuprins

1. Introducere
2. Care este site-ul oficial? Exista vreo lista de discutii?
3. Deci, ce inseamna filtru de pachete?
3.1 De ce as vrea sa filtrez pachetele?
3.2 Cum filtrez pachetele sub linux?
3.2.1 iptables
3.2.2 Crearea regulilor permanente
4. Cine dracu esti tu, si de ce te joci cu kernelul meu?
5. Ghidul intr-adevar rapid al lui Rusty pentru filtrarea de pachete
6. Cum traverseaza pachetele filtrele?
7. Folosirea iptables
7.1 Ce vei vedea cand porneste calculatorul
7.2 Operatii pentru o singura regula
7.3 Optiuni de filtrare
7.3.1 Specificarea IP-ului sursa si destinatie
7.3.2 Specificarea inversa
7.3.3 Specificarea protocolului
7.3.4 Specificarea unei interfete
7.3.5 Specificarea fragmentelor
7.3.6 Optiuni extinse la iptables: Noi potriviri
7.3.6.1 Optiuni extinse TCP
7.3.6.1.1 O explicatie pentru flag-urile TCP
7.3.6.2 Optiuni extinse UDP
7.3.6.3 Optiuni extinse ICMP
7.3.6.4 Alte optiuni extinse pentru potrivire
7.3.6.5 Potrivirea dupa stare
7.4 Argumente asupra tintei
7.4.1 Chain-uri definite de utilizator
7.4.2 Optiuni extinse la iptables: Noi tinte
7.4.3 Tinte speciale construite default
7.5 Operatii asupra unui intreg chain
7.5.1 Creearea unui nou chain
7.5.2 Stergerea unui chain
7.5.3 Stergerea tuturor regulilor unui chain
7.5.4 Listarea unui chain
7.5.5 Resetarea counter-elor
7.5.6 Setarea policy-ului

8. Folosirea ipchains si ipfwadm
9. Folosirea impreuna a NAT-ului si a filtrarii de pachete
10. Diferente intre iptables si ipchains
11. Sfaturi asupra designului filtrului de pachete

______________________________________________________________________

1. Introducere

Bine ai venit, cititorule. (:))

Se presupune ca stii ce este aceea o adresa IP, adresa de retea, netmask,
routare si DNS. Daca nu, se recomanda sa citesti Network Concepts Howto.
Acest HOWTO loveste intre o introducere draguta (care te poate lasa
increzator pentru moment, dar neprotejat in lumea reala) si o dezvaluire
total neprelucrata (care ii vor lasa pe toti, mai putin caracterele tari,
in confuzie, paranoici si in cautarea de arme grele).

Reteaua ta nu este sigura. Problema permiterii comunicarii rapide si
comode, in acelasi timp cu restrictia acesteia numai pentru bine si nu in
mod malefic, este asemanatoare cu alte probleme opuse cum ar fi permiterea
vorbirii libere in acelasi timp cu refuzarea unui strigat de “FOC!!” intr-un
teatru aglomerat. Nu va fi rezolvata aceasta problema in spatiul acestui
HOWTO.

Asa ca doar tu poti sa decizi unde va fi compromisul. Voi incerca sa te
instruiesc in folosirea unor comenzi disponibile si a unor vulnerabilitati
de care sa fii constient, in speranta ca vei folosi aceasta in mod pozitiv
si nu in scopuri malefice. Aceasta este o alta problema asemanatoare.

2. Care este site-ul oficial? Exista vreo lista de discutii?

Sunt trei site-uri oficiale:

o Multumiri lui Filewatcher <http://netfilter.filewatcher.org/>.
o Multumiri Echipei Samba si SGI <http://netfilter.samba.org/>.
o Multumiri lui Harald Welte <http://netfilter.gnumonks.org/>.

Le poti accesa pe toate folosind round-robin DNS la:
<http://www.netfilter.org/> si <http://www.iptables.org/>

Pentru lista de discutii oficiala de la netfilter, vezi:
<http://www.netfilter.org/contact.html#list>.

3. Deci, ce inseamna filtru de pachete?

Un filtru de pachete este o bucatica de software care se uita la header-ul
pachetelor pe masura ce ele intra, si decid soarta intregului pachet. Acest
filtru poate decide sa ignore pachetul (DROP) (respinge pachetul ca si cum
nu l-ar fi primit niciodata), accepta (ACCEPT) pachetul (lasa pachetul sa
intre), sau alte decizii mai complicate.

Sub linux, filtrarea de pachete este construita in kernel (ca modul sau
construita in el), si sunt cateva lucruri complicate pe care le putem face cu
pachetele, dar principiul general de examinare al header-ului pachetului si
decidere asupra sortii pachetului este inca acolo.

3.1 De ce as vrea sa filtrez pachetele?

Control. Securitate. Vigilenta.

Control:
cand folosesti un sistem Linux pentru a-ti conecta reteaua interna
la o alta retea (sa spunem, Internet) ai posibilitatea de a permite
un anumit tip de trafic, si sa refuzi pe altele. De exemplu,
header-ul contine adresa destinatie a unui pachet, asa ca poti
preveni pachetele sa se duca spre o anumita parte a retelei
exterioare. Ca un alt exemplu, folosesc Netscape pentru accesarea
arhivelor Dilbert. Sunt reclame pe pagina de la doubleclick.net, si
Netscape imi pierde timpul incarcandu-le. Spunand filtrului de pachete
sa nu permita pachete de la sau spre nici una din adresele detinute
de catre doubleclick.net, rezolva aceasta problema (cu toate acestea
sunt modalitati mai bune pentru aceasta: vezi Junkbuster).

Securitate:
cand sistemul tau Linux este singurul intre haosul Internetului
si reteaua ta ordonata si delicata, este placut sa stii ca poti
sa restrictionezi ceea ce vine tropaind la usa. De exemplu, poti sa
permiti la tot sa iasa din retea, dar ai putea fi ingrijorat de
binecunoscutul “Ping al Mortii” venind de la persoanele din afara rau
intentionate. Ca un alt exemplu, s-ar putea sa nu doresti ca
persoanele din afara sa se telnet-uiasca pe sistemul tau Linux, chiar
daca toate conturile tale au parole. Poate doresti (ca multi oameni)
sa fii un observator al Internet-ului, si nu server (de voie, sau in
alt mod). Pur si simplu nu lasa pe nimeni sa se conecteze, punand
fitrul de pachete sa respinga pachetele folosite la initierea de
conexiuni.

Vigilenta:
uneori o masina prost configurata in reteaua locala va decide sa
arunce pachete spre lumea din afara. Este dragut sa-i spui filtrului de
pachete sa te anunte daca se intampla ceva anormal; poate poti face
ceva cu privire la acel lucru, sau poate esti doar curios.

3.2 Cum filtrez pachetele sub linux?

Kernelurile Linux au avut filtrare de pachete inca de la versiunile 1.1.
Prima generatie, bazata pe ipfw de la BSD, a fost portata de catre Alan Cox
spre sfarsitului anului 1994. Aceasta a fost dezvoltata de catre Jos Vos si
altii pentru Linux 2.0; comanda pentru utilizatori “ipfwadm” controla
regulile de filtrare ale kernelului. La mijlocului anului 1998, pentru Linux
2.2, am rescris puternic kernelul cu ajutorul lui Michael Neuling, si am
introdus comanda pentru utilizatori “ipchains”. In sfarsit, a patra generatie
de comenzi, “iptables”, si o noua rescriere a kernelului s-a intamplat la
mijlocul anului 1999 pentru Linux 2.4. Acest HOWTO este centrat pe iptables.

Ai nevoie de un kernel care are infrastructura netfilter in el: netfilter este
un cadru in interiorul kernelului Linux in care alte lucruri (cum ar fi
modulul de iptables) se pot introduce. Asta inseamna ca ai nevoie de kernel
versiune 2.3.15 sau peste, si sa raspunzi “Y” la CONFIG_NETFILTER in
configurarea kernelului.

Comanda iptables comunica kernelului si ii spune ce pachete sa filtreze.

3.2.1 iptables

Comanda iptables insereaza si sterge reguli din tabela de filtrare a
pachetelor din kernel. Asta inseamna ca orice vei seta, va fi pierdut dupa
rebootare; vezi “Crearea regulilor permanente” pentru cum sa fii sigur ca vor
fi restaurate data urmatoare cand va boota Linuxul.

iptables este un inlocuitor pentru ipfwadm si ipchains: vezi “Folosirea
ipchains si ipfwadm” pentru a afla cum poti evita fara probleme folosirea
iptables daca folosesti una din aceste comenzi.

3.2.2 Crearea regulilor permanente

Setarile firewall-ului tau curent sunt pastrate in kernel, si de aceea vor fi
pierdute la rebootare. Poti folosi scripturile iptables-save si
iptables-restore sa le salvezi, sau restaurezi dintr-un fisier.

O alte cale este sa pui comenzile cerute sa iti setezi regulile intr-un
script de initializare. Ai grija sa faci ceva inteligent in caz ca una din
comenzi nu ar reusi (de obicei “exec /sbin/sulogin”).

4. Cine dracu esti tu, si de ce te joci cu kernelul meu?

Sunt Rusty Russel; cel ce mentine Linux IP Firewall si doar un alt
programator care s-a intamplat sa fie in locul potrivit la momentul potrivit.
Am scris ipchains (vezi mai sus “Cum filtrez pachetele sub linux?” pentru a da
credit celor care au facut de fapt munca), si am invatat suficient sa fac
cum trebuie de data asta filtrarea de pachete. Sper.

WatchGuard <http://www.watchguard.com>, o compania excelenta de firewall-uri
care vinde chiar simpaticul plug-in Firebox, s-a oferit sa ma plateasca sa nu
fac nimic, pentru a-mi petrece tot timpul meu sa scriu asta, si sa imi
mentin munca anterioara. Am preconizat 6 luni, si mi-au luat 12, dar la
sfarsit am simtit ca l-am facut cum trebuie. Multe rescrieri, o cedare a
unui hardisk, un laptop furat, doua sisteme de fisiere corupte si un
monitor spart mai tarziu, asta este.

Cat sunt aici, vreau sa indrept niste idei gresite ale unor oameni: nu sunt
un guru al kernelului. Stiu asta, pentru ca munca mea pe partea din kernel
m-a adus in contact cu unii din acestia: David S. Miller, Alexey Kuznetsov,
Andi Kleen, Alan Cox. Oricum, sunt cu totii ocupati sa faca magia din
interior, lasandu-ma sa avansez cu greu prin superficialitate unde este
sigur.

5. Ghidul intr-adevar rapid al lui Rusty pentru filtrarea de pachete

Cei mai multi oameni au o singura conexiune PPP spre Internet, si nu vor ca
cineva sa intre inapoi in reteaua lor, iata firewall-ul:

## Se insereaza modulele pentru connection-tracking (nu este necesar
## daca sunt compilate in kernel)
# insmod ip_conntrack
# insmod ip_conntrack_ftp

## Se creeaza chain-ul care blocheaza conexiunile noi, cu exceptia celor
## venite din interior.

# iptables -N block
# iptables -A block -m state –state ESTABLISHED,RELATED -j ACCEPT
# iptables -A block -m state –state NEW -i ! ppp0 -j ACCEPT
# iptables -A block -j DROP

## Se sare la acest chain din chain-urile INPUT si FORWARD
# iptables -A INPUT -j block
# iptables -A FORWARD -j block

6. Cum traverseaza pachetele filtrele?

Kernelul porneste cu trei liste de reguli in tabela de “filtrare”; aceste
liste sunt numite chain-uri ale firewall-ului sau pur si simplu chain-uri
(lanturi). Cele trei chain-uri se numesc INPUT, OUTPUT si FORWARD.

Pentru fanii ASCII, chain-urile sunt aranjate cam in felul urmator: (Nota:
acesta este un aranjament foarte diferit fata de cel din kernelurile ver.
2.0 si 2.2 !)

Cele trei cercuri reprezinta cele trei chain-uri despre care am vorbit
anterior. Cand un pachet ajunge la un cerc din diagrama, acel chain este
examinat pentru a decide soarta pachetului. In cazul in care chain-ul spune sa
ignore pachetul (DROP), este taiat acolo, daca insa chain-ul spune sa accepte
pachetul (ACCEPT), atunci pachetul continua sa parcurga diagrama.

Un chain este o lista de verificare cu reguli. Fiecare regula spune “daca
headerul pachetului arata asa, atunci iata ce sa faci cu pachetul”. Daca
regula nu se potriveste cu pachetul, atunci urmatoarea regula din chain
(lant) este examinata. In final, daca nu mai exista reguli de examinat,
kernelul se uita la politica acelui chain-ului pentru a decide soarta pachetului.
Intr-un sistem sigur, politica in chain-uri este de obicei sa taie pachetul
(DROP).

1. Cand un pachet vine (sa zicem, prin placa de retea) kernelul se
uita intai la destinatia pachetului: aceasta se numeste “routing”
(rutare).

2. Daca pachetul este destinat pentru aceasta masina, pachetul trece pe
diagrama in chain-ul INPUT. Daca trece de acest chain, orice proces care
asteapta acel pachet il va primi.

3. In caz contrar, daca kernelul nu are forwarding-ul pus, sau nu stie
cum sa forward-eze pachetul, acesta este ignorat. Daca este pus
forwarding-ul, si pachetul are ca destinatie o alta interfata de
retea (daca mai ai inca una), atunci pachetul se duce in diagrama
noastra direct catre chain-ul FORWARD. Daca este acceptat pachetul va
fi transmis.

4. In final, un program ce ruleaza pe sistem poate trimite pachete.
Aceste pachete trec direct in chain-ul OUTPUT: daca este acceptat
pachetul isi continua drumul fara sa conteze interfata spre care este
destinat.

7. Folosirea iptables

iptables are o pagina de manual destul de detaliata (man iptables), si daca
ai nevoie de detalii mai in amanunt. Aceia dintre voi familiarizati cu
ipchains vor dori poate sa se uite la “Diferente intre iptables si
ipchains”; sunt comenzi foarte similare.

Sunt mai multe lucruri pe care le poti face cu iptables. Pornesti la drum cu
trei chainu-ri default care nu pot fi sterse INPUT, OUTPUT si FORWARD. Sa
privim operatiile care se pot aplica pentru un intreg chain:

1. Creearea unui chain nou (-N).
2. Stergerea unui chain gol (care nu contine reguli) (-X).
3. Schimbarea politicii pentru un chain default (-P).
4. Listarea regulilor dintr-un chain (-L).
5. Stergerea tuturor regulilor dintr-un chain (-F).
6. Resetarea counter-elor de pachete si bytes pentru toate regulile
dintr-un chain (-Z).

Sunt mai multe moduri in care se pot manipula regulile intr-un chain:

1. Adaugarea in coada chain-ului a unei noi reguli (-A).
2. Insereaza o regula noua la o anumita pozitie in chain (-I). Daca
nu este precizata pozitia printr-un numar atunci regula este adaugata
la inceputul chain-ului.
3. Inlocuieste o regula la o anumita pozitie in chain (-R).
4. Sterge o regula la o anumita pozitie in chain, sau prima care se
potriveste (-D).

7.1 Ce vei vedea cand porneste calculatorul

Iptables poate fi un modul, numit (“iptable_filter.o”), care ar trebui sa fie
incarcat in mod automat cand rulezi prima oara iptables. Poate fi deasemenea
compilat in kernel in mod permament.

Inainte de rularea oricarei comenzi iptables (ai grija: unele distributii vor
rula iptables in scripturile lor de initializare), nu vor fi reguli in nici
una din chain-urile default (“INPUT”, “OUTPUT” si “FORWARD”), toate
chain-urile vor avea politica de acceptare a pachetelor (ACCEPT). Poti schimba
politica default al chain-ului FORWARD prin stipularea optiunii “forward=0″
modulului iptable_filter. (n.t. sau “echo 0 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward”,
depinde insa si de distributie, pe redhat default inseamna ca forward-ul
este 0)

7.2 Operatii pentru o singura regula

Aceasta este paine-si-untul, sarea si piperul, si ce mai vreti voi, a filtrarii
de pachete; manipularea regulilor. Cel mai obisnuit, vei folosi probabil
comenzile de adaugare (-A) si stergere (-D). Celelalte (-I pentru inserare
si -R pentru inlocuire) sunt doar extensii ale acestor concepte.

Fiecare regula specifica o multime de conditii pe care un pachet trebuie sa le
indeplineasca si ce sa faca daca acestea sunt indeplinite (o “tinta”
(target)). De exemplu, s-ar putea sa doresti sa ignori toate pachetele de
tip ICMP care vin de la adresa 127.0.0.1. Deci, in acest caz conditiile
noastre sunt ca protocolul sa fie ICMP si ca adresa sursa sa fie 127.0.0.1.
“tinta” noastra este DROP. 127.0.0.1 este interfata “loopback”, pe care o ai
chiar daca nu ai conexiune reala de retea. Poti folosi programul “ping”
pentru a genera acest tip de pachete (pur si simplu trimite pachete ICMP de
tip 8 (echo request) la care toate host-urile ar trebui sa raspunda cu
pachete ICMP de tip 0 (echo replay)). Aceast program este foarte folositor
pentru teste.

# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes
64 bytes from 127.0.0.1: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.2 ms

— 127.0.0.1 ping statistics —
1 packets transmitted, 1 packets received, 0% packet loss
round-trip min/avg/max = 0.2/0.2/0.2 ms
# iptables -A INPUT -s 127.0.0.1 -p icmp -j DROP
# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes

— 127.0.0.1 ping statistics —
1 packets transmitted, 0 packets received, 100% packet loss
#

Poti vedea aici ca primul ping reuseste (“-c 1″ spune sa sa trimita doar un
singur pachet).

Apoi adaugam in coada (-A) chain-ului “INPUT”, o regula ce spune ca
pentru pachetele de la 127.0.0.1 (“-s 127.0.0.1″) de tip ICMP (“-p icmp”)
trebuie sa sarim la “DROP” (“-j DROP”).

Apoi testam regula noastra, folosind al doilea ping. Va fi o pauza pana cand
programul se da batut sa astepte un raspuns care nu va veni niciodata. (:)),
cat de DRAMATIC)

Am putea sa stergem regula in doua moduri. Intai, deoarece stim ca este
singura regula din chain-ul INPUT, putem folosi o stergere numarata, ca
in:

# iptables -D INPUT 1
#

Pentru a sterge regula cu numarul 1 in chain-ul de INPUT.

Al doilea mod este sa scriem comanda prin care am introdus regula -A, dar sa
inlocuim -A cu -D. Aceasta este folositor cand ai un chain complex de reguli
si nu doresti sa le numeri ca sa iti dai seama ca este a 37-a regula de
care vrei sa scapi. In aces caz, vom folosi:

# iptables -D INPUT -s 127.0.0.1 -p icmp -j DROP
#

Sintaxa comenzii -D trebuie sa aiba exact aceleasi optiuni cum are comanda -A
(sau -I, sau -R). Daca sunt reguli identice in acelasi chain, numai prima
regula va fi stearsa.

7.3 Optiuni de filtrare

Am vazut folosirea optiunii “-p” pentru a specifica protocolul, si optiunii
“-s” pentru a specifica adresa sursa, dar sunt alte optiuni pe care le putem
folosi pentru a preciza caracteristici ale pachetului. Ceea ce urmeaza este
un compedium complet.

7.3.1 Specificarea IP-ului sursa si destinatie

Adresele IP ale sursei (“-s”, “–source” sau “–src”) si destinatiei (“-d”,
“–destination” sau “–dst”) pot fi specificate in patru moduri. Cea mai
obisnuita forma este sa folosesti numele complet, cum ar fi “localhost” sau
“www.securityorg.net”. Cea de-a doua cale este sa specifici adresa IP cum ar fi
“127.0.0.1″.

Cea de a treia si a patra cale permite specificarea unui grup de adrese IP,
cum ar fi “199.95.207.0/24″ sau “199.95.207.0/255.255.255.0″. Amandoua
specifica orice adresa IP de la 199.95.207.0 pana la 199.95.207.255 inclusiv;
cifrele dupa “/” spun care parti din adresa IP sunt semnificative. “/32″ sau
“/255.255.255.255″ este default (se potriveste cu toata adresa IP). Pentru a
specifica oricare adresa IP “/0″ poate fi folosit, astfel:

[ NOTA: "-s 0/0" este redundant aici. ]
# iptables -A INPUT -s 0/0 -j DROP
#

Aceasta este folosit in mod rar, deoarece efectul de mai sus este asemanator
cu nespecificare deloc a optiunii “-s”.

7.3.2 Specificarea inversa

Multe optiuni, inclusiv optiunile “-s” (sau “–source”) si “-d”
(“–destination”) pot avea argumentele precedate de “!” (pronuntat “nu”)
pentru a corespunde adreselor care NU sunt egale cu adresele date. De exemplu,
“-s ! localhost” corespunde oricarui pachet care nu vine de la localhost.

7.3.3 Specificarea protocolului

Protocolul poate fi specificat prin optiunea “-p” (sau “–protocol”).
Protocolul poate fi un numar ( daca stii valorile numerice de protocol pentru
IP) sau un nume pentru cazurile speciale de “TCP”, “UDP” sau “ICMP”. Nu
conteaza daca se foloseste sau nu CAPS, asa ca “tcp” merge la fel ca si
“TCP”.

Numele protocolului poate fi precedat de “!”, pentru a inversa, ca si “-p !
tcp” pentru a specifica pachetele care nu sunt TCP.

7.3.4 Specificarea unei interfete

Optiunea “-i” (sau “–in-interface”) si “-o” (sau “–out-interface”)
specifica numele interfatei cu care sa corespunda. O interfata este
dispozitivul fizic prin care intra pachetul (“-i”) sau prin care iese
pachetul (“-o”). Poti folosi comanda ifconfig pentru a lista interfetele
care sunt “sus” (i.e., in stare de functionare in acel moment).

Pachetele care traverseaza chain-ul “INPUT” nu au o interfata de iesire, asa
ca orice regula care foloseste “-o” in acest chain nu se va potrivi
niciodata. In mod similar pachetele care travereseaza chain-ul OUTPUT nu au o
interfata de intrare, asa ca orice regula care foloseste “-i” in acest
chain nu se va potrivi niciodata.

Doar pachetele care travereseaza chain-ul FORWARD au o interata de intrare si
de iesire. Este perfect valabil sa specifici o interfata care nu exista;
regula nu se va potrivi cu nici un pachet pana cand interfata nu este sus.
Aceasta este extrem de folositor pentru legaturi PPP de dial-up (de obicei
interfete ppp0) si asemanatoare.

Ca un caz special, un nume de interfata terminandu-se cu “+” se va potrivi cu
toate interfetele (fie ca exista sau nu) care incep cu acel sir de caractere.
De exemplu pentru a specifica o regula care sa se potriveasca tuturor
interfetelor PPP, optiunea -i ppp+ ar fi folosita.

Numele interfetei poate fi precedata de “!” cu spatii in jur, pentru a
corespunde cu pachetul care nu se potriveste cu intefata specificata, de
exemplu: -i ! ppp+.

7.3.5 Specificarea fragmentelor

Uneori un pachet este prea mare pentru a incape cu totul pe conexiune. Cand
aceasta se intampla, pachetul este divizat in fragmente, si trimis ca pachete
multiple. Celalalt capat reansambleaza aceste fragmente pentru a construi
intregul pachet.

Problema cu fragmentele este ca primul fragment are campurile complete in
header (IP + TCP, UDP si ICMP) pentru a le examina, dar cele care urmeaza au
doar o submultime a header-elor (IP fara campurile protocolului aditional).
De aceea privirea in header-e dupa protocol in pachetelor care urmeaza (cum se
face in cazul TCP, UDP si ICMP) nu este posibila.

Daca faci connection tracking sau NAT, atunci toate fragmentele vor fi reunite
inainte de a ajunge la codul filtrului de pachete, asa ca nu trebuie sa te
ingrijorezi vreodata pentru fragmente.

Te rog sa retii de asemenea: chain-ul INPUT al tabelei de filtrare (sau a
oricarei alte tabele care depinde de NF_IP_LOCAL_IN) este traversat dupa
defragmentarea stivei principale IP.

In caz contrar, este important sa stii cum sunt tratate fragmentele de catre
regulile de filtrare. Orice regula de filtrare care cere informatii pe care
nu le avem nu se va potrivi. Aceasta inseamna ca primul fragment este tratat
ca orice alt pachet. Al doilea si urmatoarele nu vor mai fi. De aceea o
regula -p tcp –sport www (specificand un port sursa “www”) nu se vor potrivi
cu un fragment (altul decat primul). Nici regula opusa nu va face acest lucru
-p tcp –sport ! www.

Oricum, poti sa specifici o regula special pentru fragmentul al doilea si
urmatoarele, folosind optiunea “-f” (sau “–fragment”). Este de asemenea
legal sa specifici ca o regula nu se aplica la al doilea si urmatoarele
fragmente, prin precedarea lui “-f” cu “!”.

De obicei este considerat sigur sa lasi sa treaca al doilea si urmatoarele
fragmente, deoarece filtrarea va afecta primul fragment, si de aceea previne
reansamblarea pe calculatorul destinatie; cu toate acestea, sunt cunoscute
bug-uri care permit caderea sistemului doar prin simpla trasnmitere de
fragmente. Este decizia ta.

Nota pentru network-heads: pachetele cu malformatii (pachete TCP, UDP si
ICMP prea scurte codului de firewall ca sa citeasca tipul portului sau codul
ICMP si tipul) sunt ignorate cand asemenea examinarii sunt incercate.
Astfel sunt si fragmentele TCP care pornesc de la pozitia 8.

Ca un exemplu, urmatoarea regula va ignora fragmentele care se duc spre
192.168.1.1:

# iptables -A OUTPUT -f -d 192.168.1.1 -j DROP
#

7.3.6 Optiuni extinse la iptables: Noi potriviri

iptables este extensibil, asta inseamna ca amandoua, iptables si kernelul pot
fi extinse pentru a suporta noi optiuni.

Unele dintre aceste optiuni sunt standard, altele sunt mai exotice. Aceste
optiuni pot fi facute de catre alti oameni si distribuite.

Extensiile kernelului sunt gasite deobicei in subdirectorul de module ale
kernelului cum ar fi /lib/modules/2.4.0-test10/kernel/net/ipv4/netfilter. Ele
se incarca automat daca kernelul tau a fost compilat cu optiunea CONFIG_KMOD,
asa ca nu o sa fie necesar sa le incarci manual.

Extensiile la programul iptables sunt librarii shared care de obicei se gasesc
in /usr/local/lib/iptables/, deseamenea o distributie poate sa le puna in
directorul /lib/iptables sau /usr/lib/iptables.

Optiuniile vin in doua feluri: noi tinte si noi potriviri (vom vorbi despre
tinte ceva mai tarziu). Unele protocoale automat ofera noi teste pentru
pachete: in mod curent acestea sunt TCP, UDP si ICMP, cum sunt aratate mai jos.

Pentru acestea vei putea sa specifici noile teste in linia de comanda dupa
optiunea “-p”, care va pune la dispozitie automat optiunile extinse. Pentru
a preciza teste noi, foloseste optiunea “-m” pentru a incarca extensia, dupa
care optiunile extinse vor putea fi folosite.

Pentru a vedea help-ul pentru optiunile extinse foloseste optiunea de
incarcare (“-p”, “-j” sau “-m”) urmat de “-h” sau “–help”, de exemplu:

# iptables -p tcp –help
#

7.3.6.1 Optiuni extinse TCP

Optiunile extinse TCP sunt disponibile in mod automat daca se specifica
optiunea “-p tcp”. Aceste optiuni sunt urmatoarele (nici una dintre ele nu
se vor potrivi cu fragmente):

–tcp-flags
poate fi urmat de semnul optional “!”, apoi de doua siruri de
flag-uri, care permite filtrarea dupa anumite flag-uri. Primul sir de
flag reprezinta mask-ul, flag-urile pe care doresti a le examina. Al
doilea sir reprezinta care dintre acestea ar trebui sa fie prezente.
De exemplu:

# iptables -A INPUT –protocol tcp –tcp-flags ALL SYN,ACK -j DROP

Aceasta comanda spune ca toate flag-urile trebuiesc examinate (“ALL”
este sinonim cu “SYN,ACK,FIN,RST,URG,PSH”), dar doar SYN si ACK
trebuie sa fie setate. Exista de asemnea un argumente “NONE” similar
pentru nici unul dintre acestea.

–syn
In mod optional precedata de semnul “!”, este o prescurtare pentru
“–tcp-flags SYN,RST,ACK SYN”

–source-port
poate fi urmat de un optional “!”, si fie de un singur port, fie
de o sir de porturi. Porturile pot fi specificate fie folosind numere
fie folosind nume, asa cum sunt specificate in /etc/services.
sirurile se specifica prin doua porturi despartite de “:”, sau
(pentru a specifica o sir de porturi mai mare sau egal cu un port
dat) un port urmat de “:”, sau (pentru a specifica o lista de porturi
mai mica sau egala decat un port dat) un port precedat de “:”.

–sport este sinonim cu –source-port

–destination-port
si
–dport
sunt similare cu modul in care se specifica portul sursa numai ca in
loc de portul sursa se face potrivirea dupa portul destinatie.

–tcp-option
urmat de un optional “!” si un numar, se potriveste pentru un
pachet cu optiunea TCP egala cu acel numar. Un pachet care nu are un
header complet TCP este ignorat automat daca este facuta incercarea
de a se examina headerele TCP.

7.3.6.1.1 O explicatie pentru flag-urile TCP

Uneori este folositor sa permiti conexiunile TCP intr-o singura directie, nu
si in cealalta. De exemplu, ai putea sa permiti conexiuni catre un server
extern WWW, dar nici o conexiune de la acel server.

Naiv ar fi sa blochezi pachetele TCP dinspre server. Din pacate, conexiunile
TCP cer pachetele sa circule in ambele directii.

Solutia ar fi sa blochezi numai pachetele folosite pentru a initia
conexiuni. Aceste pachete sunt numite pachete SYN (ok, tehnic sunt pachete cu
flag SYN pus si cu flagurile RST si ACK nepuse, dar le numim pe scurt
pachete SYN). Prin ignorarea acestor pachete, putem sa oprim aceste
conexiuni.

Optiunea “–syn” este folosita pentru aceasta; este valida numai pentru
regulile in care specificam tcp ca protocol. De exemplu, pentru a specifica
incercarile de conexiune de la 192.168.1.1:

-p TCP -s 192.168.1.1 –syn

Aceasta optiune poate fi inversat prin precedarea “–syn” cu semnul “!”.

7.3.6.2 Optiuni extinse UDP

Aceste optiuni sunt automat disponibile cand se specifica “-p udp”. Acestea
sunt: “–source-port”, “–sport”,”–destination-port” si “–dport” care au
fost detaliate mai sus.

7.3.6.3 Optiuni extinse ICMP

Aceste optiuni sunt automat disponibile cand se specifica “-p icmp”. Este
doar o singura optiune noua:

–icmp-type
urmat de un semnul optional “!”, apoi de numele tipului icmp (ex.
“host-unreachable”), sau tipul numeric (ex. “3″), sau tipul numeric
si codul separate de “/” (ex. “3/3″). O lista a numelor de tipuri de
pachete icmp este data folosind “-p icmp –help”.

7.3.6.4 Alte optiuni extinse pentru potrivire

Alte optiuni extinse in pachtetul de filtrare sunt optiuni demonstrative,
care (daca sunt instalate) pot fi invocate cu optiunea “-m”.

mac

Acest modul trebuie in mod explicit specificat prin optiunea “-m mac”
sau “–match mac”. Este folosit pentru a se potrivi cu pachetele ce au o
anumita adresa ethernet MAC, si de aceea este folositoare numai
pentru pachetele care traverseaza chain-urile PREROUTING si INPUT.
Este disponibila o singura optiune noua:

–mac-source
urmat de semnul optional “!”, apoi de o adresa ethernet in notatie
hexa separata prin “:”, ex. “–mac-source 00:60:08:91:CC:B7″.

limit

Acest modul trebuie in mod explicit specificat prin optiunea “-m limit”
sau cu “–match limit”. Este folosit pentru a restrange rata de
potriviri, ca de exemplu pentru reprimarea mesajelor in log-uri
(log-urile sunt fisierele in care sistemul scrie anumite date
considerate importante, in ideea de a putea fi accesate mai tarziu). Se
vor potrivi numai un numar dat de pachete pe secunda (default 3
potriviri pe ora, la un numar maxim de 5 potriviri). Sunt disponibile
doua optiuni:

–limit
urmat de un numar; specifica numarul maxim de potriviri permise pe
secunda. Numarul poate fi specificat pe unitati de timp explicite,
folosind “/second”, “/minute”, “/hour” or “/day”, sau parti din ele
(ex. “5/second” este la fel cu “5/s”).

–limit-burst
urmat de un numar, indica numarul maxim de potriviri dupa care limita
de mai sus intra in actiune.

Aceasta potrvire poate adesea fi folosita cu tinta LOG pentru a face
logare limitata dupa o rata. Pentru a intelege cum functioneaza sa ne
uitam la urmatoarea regula care logheaza cu parametri de limita default:

# iptables -A FORWARD -m limit -j LOG

Prima data cand se ajunge la aceasta regula, pachetul va fi scris in
log-uri, de fapt, deorece numarul limita este 5, primele 5 pachete vor
ajunge in log-uri. Dupa aceasta vor trece 20 de minute pana cand alt
pachet sa ajunga in log-uri datorita acestei reguli, fara sa conteze
numarul de pachete care ajung la regula. Dupa 20 de minute
limit-burst-ul, numarul de pachete care vor putea fi primite va fi unu,
dupa inca 20 de minute va mai creste cu o unitate, daca nici un pachet
nu s-a potrivit cu regula. Deasemenea, la fiecare 20 de minute care
trec fara ca pachete sa se potriveasca regulii, numarul limita va
creste cu o unitate; daca nici un pachet nu se potriveste cu regula dupa 100 de minute, numarul limita va fi din nou atins, inapoi de unde am
plecat.

Nota: nu poti crea o regula cu un timp de reincarcare mai mare de 59
de ore, asa ca daca pui o limita de 1/zi, atunci numarul maxim de
potriviri (burst-rate) trebuie sa fie mai mic decat 3.

Poti de asemenea sa folosesti acest modul pentru a te feri de
diferitele atacuri denial of service (DoS) cu o rata mai mare pentru a
creste sensibilitatea.

Protectie pentru syn-flood:

# iptables -A FORWARD -p tcp –syn -m limit 1/s -j ACCEPT

Pentru scannere de porturi clandestine:

# iptables -A FORWARD -p tcp –tcp-flags SYN,ACK,FIN,RST RST
-m limit –limit 1/s -j ACCEPT

Pingul mortii:

# iptables -A FORWARD -p icmp –icmp-type echo-request -m
-m limit –limit 1/s -j ACCEPT

Acest modul se comporta ca o “usa histeresis”, ca in graficul urmator:

Sa consideram ca avem o potrivire de un pachet pe secunda cu o
limita maxima de 5 pachete, dar pachetele vin cu o rata de patru pe
secunda timp de 3 secunde, apoi incep din nou sa vina peste 3 secunde.

<–Flood 1–> <—Flood 2—>

Se poate vedea ca primele 5 pachete sunt permise sa depaseasca limita
de un pachet pe secunda, apoi limit intervine. Daca este o pauza de o
secunda inca un pachet in plus va fi permis sa treaca. Intodeauna
insa, nu se va permite depasirea de un pachet/secunda dupa ca
numarul limita (burst-limit) este atins.

owner

acest modul incearca sa se potriveasca trasaturilor diferite ale
creatorului pachetului, pentru pachetele generate local. Este valid
numai in chain-ul OUTPUT, si chiar si atunci unele pachete (cum ar
fi raspunsurile de tip ICMP) pot sa nu aiba creator, si de aceea sa
nu se potriveasca.

–uid-owner userid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces cu
acelasi id de user.

–gid-owner groupid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces cu
acelasi id de group.

–pid-owner processid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces cu
acelasi id de proces.

–sid-owner sessionid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces in grupul
de sesiune dat.

unclean

Acest modul experimental trebuie sa fie in mod explicit specificat cu
optiunea “-m unclean” sau “–match unclean”. Realizeaza niste teste
variate de sanatate asupra pachetelor. Acest modul nu a fost testat,
si nu ar trebui sa fie folosit ca o unealta in securitate (probabil
ca inrautateste lucrurile din cauza ca el insusi s-ar putea sa aiba
buguri). Nu este disponibila nici o optiune.

7.3.6.5 Potrivirea dupa stare

Cele mai folositoare optiuni este furnizata de modulul “state”, care
interpreteaza analizele detectorului de conexiuni ale modulului
“ip_conntrack”. Aceasta este foarte recomandata.

Specificarea modulului “-m state” permite folosirea unei optiuni
aditionale de stare “–state”. Aceste stari sunt:

NEW
un pachet care creeaza o noua conexiune.

ESTABLISHED
un pachet care apartine unei conexiuni deja stabilite (un pachet
replica (replay), sau un pachet care pleaca al unei conexiuni care a primit
replayuri).

RELATED
Un pachet care este inrudit, dar care nu este parte a unei conexiuni existente,
cum ar fi o eroare ICMP, sau (cu modulul FTP introdus), un pachet care
stabileste o conexiune FTP.

INVALID
Un pachet care nu a putut fi identificat pentru niste motive: aceasta include
ramanerea fara memorie sau erori ICMP care nu apartin nici unei conexiuni
cunoscute. In mod normal aceste pachete ar trebui ignorate.

Un exemplu pentru aceasta puternica optiune de potrivire ar fi:

# iptables -A FORWARD -i ppp0 -m state ! NEW -j DROP

7.4 Argumente asupra tintei

Acum stim ce examinare poate fi facuta asupra unui pachet, avem nevoie de o
cale pentru a preciza ce sa facem cu pachetele care se potrivesc testelor
noastre. Aceasta este numita tinta unei reguli.

Exista doua foarte simple tinte incluse: DROP si ACCEPT. Ne-am intalnit deja
cu aceastea. Daca o regula se potriveste cu un pachet si tinta regulii este
una din aceste doua, nici una din regulile urmatoare nu sunt consultate,
soarta pachetului a fost decisa.

Mai sunt doua tipuri de tinte pe langa acestea incluse: tinte extinse si
chain-urile definite de catre utilizator.

7.4.1 Chain-uri definite de utilizator

O caracteristica puternica pe care iptables o mosteneste de la ipchains este
posibilitatea utilizatorului de a crea chain-uri noi, pe langa cele incluse
default (INPUT, OUTPUT si FORWARD). Prin conventie, chain-urile definite de
catre utilizator se scriu cu litera mica pentru a le deosebi (vom descrie
mai jos cum sa cream acest tip de chain-uri in “7.5 Operatii asupra unui
intreg chain”).

Cand un pachet se potriveste cu o regula a carei tinta este un chain definit
de catre utilizator, pachetul incepe sa traverseze chain-ul definit de catre
utilizator. Daca acel chain-ul nu decide soarta pachetul de indata ce
pachetul ajunge la sfarsitul chain-ului respectiv, pachetul continua
traversarea chain-ului initial.

Este timpul pentru niste arta ASCII. Considera doua chain-uri aiurea: INPUT
(chain-ul inclus default) si test (un chain definit de utilizator).

“INPUT” “test”
—————————- —————————-
| Rule1: -p ICMP -j DROP | | Rule1: -s 192.168.1.1 |
|————————–| |————————–|
| Rule2: -p TCP -j test | | Rule2: -d 192.168.1.1 |
|————————–| —————————-
| Rule3: -p UDP -j DROP |
—————————-

Considera un pachet TCP venind de la 192.168.1.1 si ducandu-se catre 1.2.3.4.
Acesta intra in chain-ul INPUT. Rule1 nu se potriveste cu el, Rule2 se
potriveste asa ca urmatoarea regula care este examinata este prima din
chain-ul test. Rule1 se potriveste dar nu este specificata nici o tinta,
asa ca urmatoarea regula este examinata. Rule2 nu se potriveste asa ca am
ajuns la sfarsitul chain-ului. Astfel ne reintoarcem in chain-ul INPUT, unde
am examinat Rule2, asa ca examinam Rule3 care nici aceasta nu se potriveste.

Deci calea urmata de catre pachet este:

v __________________________
“INPUT” | / “test” v
————————|–/ ———————–|—-
| Rule1 | /| | Rule1 | |
|———————–|/-| |———————-|—|
| Rule2 / | | Rule2 | |
|————————–| ———————–v—-
| Rule3 /–+___________________________/
————————|—
v

Chain-urile definite de catre utilizator pot sari la alte chain-uri definite
de catre utilizator (dar nu crea trasee in cerc, pachetele tale vor fi
ignorate daca intra in bucla).

7.4.2 Optiuni extinse la iptables: Noi tinte

Celalat tip de optiune extinsa este o tinta. O tinta extinsa este formata
dintr-un modul de kernel si o extensie optionala la iptables pentru a pune
la dispozitie noi optiuni in linia de comanda. Sunt mai multe optiuni
extinse in distributia default a netfilter-ului:

LOG

Acest modul permite log-area de catre kernel a pachetelor care se
potrivesc. Acest modul pune la dispozitie urmatoarele optiuni
aditionale:

–log-level
urmat de un numar al nivelului sau de un nume. Numele corecte sunt
(nu conteaza daca sunt scrise cu litera mare sau nu) “debug”, “info”,
“notice”, “warning”, “err”, “crit” and “emerg”, corespunzand numerelor
de la 7 la 0. Citeste man-ul de la syslog.conf pentru o explicatie
privind aceste niveluri de logare. Nivelul default este “warning”.

–log-prefix
urmat de un sir de caractere pana la 29 de caractere, acest mesaj
este pus in fata mesajului care este logat, pentru a-i permite
identificarea unica.

Acest modul este bun dupa o limita de potrivire, pentru a nu-ti
flooda fisierele de log.

REJECT

Acest modul are acelasi efect cu “DROP”, cu exceptia faptului ca
celui ce trimite pachetele ii este trimis mesaj de eroare ICMP “port
unreachable”. Bagati la cap ca mesajul de eroare ICMP nu este trimis
daca (citeste RFC 1122):
- pachetul de il filtrezi a fost de la inceput o eroare ICMP
sau alt tip de pachet ICMP necunoscut.
- pachetul ce este filtrat nu este un fragment de inceput.
- am trimis recent prea multe mesaje de eroare ICMP catre acea
destinatie ( cat /proc/sys/net/ipv4/icmp_ratelimit).
REJECT pune de asemenea la dispozitie o noua optiune
“–reject-with” care modifica pachetul folosit la replay: man
iptables.

7.4.3 Tinte speciale construite default

Sunt doua tinte speciale contruite default: RETURN si QUEUE.

RETURN are acelasi efect cu trecerea direct la sfarsitul chain-ului: pentru
o regula in chain-ul inclus default politica acelui chain-ului este executata.
Pentru o regula intr-un chain definit de catre utilizator, traversarea continua in
chain-ul anterior, exact dupa regula care a determinat trecerea la acest
chain.

QUEUE este o tinta speciala, care pune in rand pachetul pentru procesare de
catre programe utilizator. Pentru ca aceasta sa fie folositor doua urmatoare
componente sunt cerute:

- un “gestionar al cozii”, care se ocupa de mecanismele propriu-zise de
trecere a pachetelor intre kernel si modul utilizator; si

- un program in mod utilizator pentru a primi, posibil a manipula, si a
da verdicte in ceea ce priveste pachetele.

Gestionarul standard al cozii pentru iptables IPv4 este modulul ip_queue, care
este distribuit cu kernelul si considerat experimental.

Ceea ce urmeaza este un scurt exemplu despre cum sa folosesti iptables pentru
a pune in coada pachetele pentru procesare in mod utilizator:

# modprobe iptable_filter
# modprobe ip_queue
# iptables -A OUTPUT -p icmp -j QUEUE

Cu aceasta regula, pachetele ICMP generate local (care sunt create
, sa zicem, cu ping) sunt pasate modulului ip_queue, care apoi incearca sa
livreze pachetele unei aplicatii in mod utilizator. Daca nici o
aplicatie nu asteapta acele pachete, acestea sunt ignorate.

Pentru a scrie o aplicatie in mod utilizator, poti folosi libipq API. Acesta
este distribuit impreuna cu iptables. Cod exemplu poate fi gasit in programele
de testare (redirect.c) in CVS.

Starea lui ip_queue poate fi verificata prin:

/proc/net/ip_queue

Marimea maxima a unei cozi (i.e. numarul de pachete livrata modului utilizator
fara primirea inapoi a unei comfirmari) poate fi controlat prin:

/proc/sys/net/ipv4/ip_queue_maxlen

Marimea default pentru marimea maxima a cozii este 1024. Odata ce aceasta
limita este atinsa, noile pachete vor fi ignorate pana cand marimea cozii
scade sub nivelul limita. Protocoale bine gandite ca TCP interpreteaza
pachetele ignorate ca aglomerare, si din fericire va inceta livrarea de
pachete cand coada este plina. Cu toate acestea, va lua ceva experimente
pentru a determina valoare ideala pentru marimea cozii pentru o situatie data
daca valoarea default este prea mica.

7.5 Operatii asupra unui intreg chain

O foarte folositoare caracteristica a iptables-ului este posibilitatea de a
grupa mai multe reguli intr-un chain. Poti numi chain-urile cum doresti, dar
recomand folosirea literelor mici pentru a evita confuzia cu chain-urile
incluse default si tinte. Numele de chain-uri pot fi pana la 31 de litere in
lungime.

7.5.1 Creearea unui nou chain

Sa cream un nou chain. Pentru ca sunt un tip cu atata imaginatie o sa o
numesc test. Pentru aceasta folosim optiunea “-N” sau “–new-chain”:

# iptables -N test
#

Este atat de simplu. Acum poti introduce reguli in el cum am aratat mai sus.

7.5.2 Stergerea unui chain

Si sergerea unui chain este deasemenea simpla, prin folosirea optiunilor “-X”
sau “–delete-chain”. De ce “-X”? Pai toate literele bune au fost luate.

# iptables -X test
#

Sunt cateva restricitii la stergerea de chain-uri: acestea trebuie sa fie
goale (vezi “Stergerea tuturor regulilor unui chain” dedesubt) si nu trebuie
sa fie tinta nici unei reguli. Nu poti sterge nici unul dintre chain-rile
incluse default.

Daca nu specific numele chain-ului, atunci toate chain-urile definite de catre
utilizator vor fi sterse daca este posibil.

7.5.3 Stergerea tuturor regulilor unui chain

Exista un mod simplu de de sterge toate regulile dintr-un chain, folosind
optiunile “-F” (sau “–flush”).

# iptables -F FORWARD
#

Daca nu este specificat chain-ul atunci toate chain-urile vor fi sterse de
reguli.

7.5.4 Listarea unui chain

Poti lista toate regulile dintr-un chain prin folosirea optiunii “-L” (sau
“–list”).

“refcnt-ul”(reference count) listat pentru fiecare chain definit de catre
utilizator este numarul de reguli care au ca tinta acest chain. Acesta
trebuie sa fie zero (si chain-ul sa fie gol) inainte ca acest chain sa poata
fi sters.

Daca numele chain-ului este omis, toate chain-urile sunt listate, chiar si
cele care sunt goale.

Exista trei optiuni care pot fi adaugate la “-L”. Optiunea “-n” (numeric)
este foarte folositoare deoarece previne iptables in a incerca sa rezolve
IP-urile in nume, care (daca folosesti DNS ca majoritatea oamenilor) va cauza
mari intarzieri daca DNS-ul tau nu este setat corect, sau ai filtrat cererile
catre DNS. Determina deasemenea ca porturile TCP si UDP sa fie afisate ca
numere in loc de nume.

Optiunea “-v” arata toate detaliile regulilor, cum ar fi counter-ele pentru de
pachete si bytes, comparatiile TOS, interfata. Altfel aceste detalii sunt
omise.

Observa faptul urmator: counter-ele pentru pachete si bytes sunt afisate
folosind sufixele “K”, “M” sau “G” pentru 1000, 1,000,000 si respectiv
1,000,000,000. Folosirea lui optiunii “-x” (expandare a numerelor) afiseaza
numerele in formatul maxim, fara sa conteze cat sunt de mari.

7.5.5 Resetarea counter-elor

Este folositoare posibilitatea de a putea sa resetezi counter-ele. Aceasta
poate fi facuta cu optiune “-Z” (sau “–zero”).

Considera urmatoarele:

# iptables -L FORWARD
# iptables -Z FORWARD
#

In exemplul de mai sus, unele pachete au putut sa vina intre cele doua
comenzi. Pentru acest motiv, poti folosi cele doua optiuni “-L” si “-Z”
impreuna, pentru a reseta counter-ele in timp ce le afisezi.

7.5.6 Setarea policy-ului

Am explicat ce se intampla cand un pachet ajunge la capatul unui chain inclus
default si am discutat mai devreme cum parcurge un pachet chain-urile. In
acest caz, policy-ul chain-ului determina soarta pachetului. Doar chain-urile
incluse default (INPUT, OUTPUT si FORWARD) au policy-uri, deoarece daca un
pachet ajunge la capatul unui chain definit de catre utilizator, traversarea
continua in chain-ul anterior.

Politica poate fi fie ACCEPT, fie DROP, de exemplu:

# iptables -P FORWARD drop
#

8. Folosirea ipchains si ipfwadm

Sunt module in distributia netfilter pe nume ipchains.o si ipfwadm.o.
Insereaza unul dintre acestea in kernelul tau ( Observatie: aceste module
sunt incompatibile cu ip_tables.o). Apoi poti folosi ipchains sau ipfwadm ca
in vremurile de alta data.

Aceasta va fi suportata pentru inca un timp. Cred ca o formula rezonabila
este 2 * [nota inlocuirii - prima versiune stabila], dupa data cand o versiune
stabila a inlocuirii este disponibila.
Asta inseamna ca suportul va fi probabil abandonat in Linux 2.6 sau 2.8.

9. Folosirea impreuna a NAT-ului si a filtrarii de pachete

Este normal sa vrei sa faci NAT (vezi NAT HOWTO) si filtrare de pachete.
Veste buna este ca se pot folosi impreuna extrem de bine.

Faci filtrarea de pachete ingorand total orice NAT ai deja. Sursa si
destinatia vazute de catre filtrul de pachete vor fi sursele si destinatiile
reale. De exemplu daca faci DNAT pentru a trimite orice conexiune pentru
1.2.3.4 portul 80 spre 10.1.1.1 portul 8080, filtrul de pachete va vedea
pachetele ducandu-se catre 10.1.1.1 portul 8080 (adresa reala), nu 1.2.3.4
port 80. In mod similar poti ignora masquerading: pachetele vor parea ca vin
de la adresa lor IP interna reala (sa zicem 10.1.1.1), si replay-urile vor
parea ca se duc inapoi acolo.

Poti folosi optiunea extinsa de potrivire “match” fara sa pui filtrul de
pachete sa faca munca in plus, deoarece NAT cere detectarea de conexiuni
oricum. Pentru a dezvolta exemplul simplu de masquerading din NAT HOWTO pentru
a nu permite noi conexiuni pe interfata ppp0, vei face urmatoarele:

# masquerading pentru ppp0
iptables -t nat -A POSTROUTING -o ppp0 -j MASQUERADE

# refuzarea de pachete NOI sau INVALIDE forwardate sau care vin prin ppp0
iptables -A INPUT -i ppp0 -m state –state NEW,INVALID -j DROP
iptables -A FORWARD -i ppp0 -m state –state NEW,INVALID -j DROP

# se da drumu la IP forwarding
echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward

10. Diferente intre iptables si ipchains

o In primul rand, numele chain-urilor predefinite si-au schimbat scrierea din
litere mici in litere mari, deoarece chain-urile INPUT si OUTPUT primesc acum
doar pachete cu destinatie locala si pachete generate local. Ele obisnuiau
sa vada toate pachetele care intrau si respectiv care ieseau.

o Optiunea “-i” acum inseamna interfata de intrare si are sens numai in
chain-urile INPUT si FORWARD. Regulile in chain-urile OUTPUT si FORWARD care
foloseau inainte “-i” vor trebuie sa fie schimbate cu “-o”.

o Porturile TCP si UDP trebuie sa fie precizate folosind optiunile
–source-port sau –sport (sau –destination-port/–dport), si trebuie
puse dupa optiunile “-p tcp” sau “-p udp”, deorece acestea incarca optiunile
disponibile extensiilor TCP si respectiv UDP.

o Argumentul TCP -y a devenit acum –syn si trebuie pus dupa “-p tcp”.

o In cele din urma tinta DENY a deveni DROP.

o Resetarea counter-elor pentru un singur chain in timp concomitent cu
listarea acestuia este acum posibila.

o Resetara counter-elor pentru chain-urile predefinite resetezeaza desemenea
counter-ele policy-ului chain-urilor respective.

o Listarea counter-elor iti arata counter-ele instant.

o REJECT si LOG sunt acum tinte extinse, insemnand ca sunt module de kernel
separate.

o Numele pentru chain-uri pot fi pana la 31 de caractere in lungime.

o MASQ este acum MASQUERADE si foloseste o sintaza diferita. REDIRECT, desi
si-a pastrat vechiul nume, a suferit deasemenea o schimbare de sintaxa.
Citeste NAT-HOWTO pentru mai multe informatii despre cum sa le configurezi.

o Optiunea “-o” nu mai este folosita pentru a conduce pachetele in mod
utilizator (vezi -i de mai sus). Pachetele sunt trimise acum in mod utilizator
folosind tinta QUEUE.

o Probabil o gramada de alte lucruri pe care le-am uitat.

11. Sfaturi asupra designului filtrului de pachete

In domeniul securitatii cel mai bun lucru este sa blochezi totul, apoi sa
deschizi gauri acolo unde este necesar. Aceasta este deobicei spus “ceea ce nu
este in mod explicit permis este interzis”. Recomand aceasta daca securitatea
este grija ta cea mai mare.

Nu rula nici un serviciu de care nu ai nevoie, chiar daca ai blocat accesul la
el.

Recomand securitatea in adancime: combina tcp-wrappers (pentru conexiuni catre
insusi filtrul de pachete), proxy-uri (pentru conexiuni ce trec peste filtrul
de pachete), verificarea routei si filtrare de pachete. Verificarea routei
este cand un pachet care vine de la o interfata de la care nu poate veni este
ignorate: de exemplu, daca reteaua ta interna are adresele 10.1.1.0/24, si
un pachet care are ca sursa o adresa apartinand acelei clase vine pe
interfata externa, acesta va fi ignorat. Aceasta verificare a routei poate
fi activate pentru o interfata (ppp0) astfel:

# echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/conf/ppp0/rp_filter
#

Sau pentru toate interfetele existente si viitoare astfel:

# for f in /proc/sys/net/ipv4/conf/*/rp_filter; do
# echo 1 > $f
# done
#

Debian realizeaza acest lucru “by default” cand este posibil. Daca ai routare
asimetrica (te astepti sa primesti pachete din directii ciudate), vei
dori sa dezactivezi aceasta filtrare pe interfetele respective.

Logarea pachetelor este folositoare cand configurezi un firewall si ceva nu
merge, insa pe un sistem in productie, intodeauna foloseste aceasta in
combinatie cu limitare, pentru a preveni floodarea fisierelor cu log-uri.

Recomand pentru sistemele sigure depistarea conexiunilor (connection
tracking): determina o incarcare a sistemului, deoarece toate conexiunile sunt
depistate, dar este foarte folositoare pentru a controla accesul la retelele
tale. S-ar putea sa trebuiasca sa incarci modulul “ip_conntrack.o” daca
kernelul tau nu incarca in mod automat modulele si nu este compilat in
kernel. Daca vrei sa depistezi cu precizie protocoale complexe, va trebui sa
incarci modulul necesar pentru aceasta (ex. “ip_conntrack_ftp.o”).

# iptables -N no-conns-from-ppp0
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -m state –state ESTABLISHED,RELATED -j ACCEPT
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -m state –state NEW -i ! ppp0 -j ACCEPT
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -i ppp0 -m limit -j LOG –log-prefix “Bad packet from ppp0:”
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -i ! ppp0 -m limit -j LOG –log-prefix “Bad packet not from ppp0:”
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -j DROP
# iptables -A INPUT -j no-conns-from-ppp0
# iptables -A FORWARD -j no-conns-from-ppp0

Construirea unui bun firewall este peste scopul acestui HOWTO, dar sfatul meu
este ca “intodeauna sa fii minimalist”. Citeste Security HOWTO pentru mai multe
informatii privind testarea si examinarea sistemului.

Folosirea lui iptables pentru filtrarea pachetelor in kernelurile versiunea 2.4

Recent Posts

Archives

Categories

Visitors

Folosirea lui iptables pentru filtrarea pachetelor in kernelurile versiunea 2.4

Recent Posts

Archives

Categories

Tags