traducere ver. 0.2 de catre Riddl
Documentul a fost tradus intr-un ritm foarte alert.
Nu este o traducere profesionala. Deasemenea nu este o traducere mot-a-mot.
Am incercat sa respect versiunea originala.
Multumiri lui Gushterul. Daca gasiti greseli sau aveti obervatii dati-mi
un mail pentru Riddl la “discutii at gmx dot net”. Nu uitati sa precizati
numele documentului.
Multumesc anticipat.
Pentru ultima versiune a acestei traduceri verifica
<http://www.securityorg.net/docs/>.
Lecturare placuta!
______________________________________________________________________
Rusty Russell
v1.0.8, Tue Jul 4 14:20:53 EST 2000
Acest document descrie cum sa obtii, instalezi si configurezi software-ul
ipchains pentru realizarea de firewall sub Linux, precum si cateva
posibilitati de folosire al acestuia.
______________________________________________________________________
Cuprins
1. Introducere
1.1. La ce foloseste?
1.2. De ce?
1.3. Cum?
1.4. De unde?
2. Bazele teoretice ale filtrarii de pachete
2.1. La ce foloseste?
2.2. De ce?
2.3. Cum?
2.3.1. Un kernel ce are compilat suport pentru filtrare de
pachete
2.3.2. ipchains
2.3.3. Crearea regulilor permanente
3. Sunt derutat! Rutare, masqueradare, forwardare de pachete, ipautofw….
3.1. Ghidul de trei linii al lui Rusty privind masqueradarea
3.2. Promovare gratuita: regulile WatchGuard
3.3. Firewall-uri obisnuite
3.3.1. Retea privata: Proxy-uri traditionale
3.3.2. Retea privata: Proxy-uri transparente
3.3.3. Retea privata: Masquerading
3.3.4. Retea publica
3.3.5. Servicii interne limitate
3.4. Mai multe informatii despre masquerading
4. Filtrul de pachete
4.1. Cum travereseaza pachetele filtrele
4.1.1. Folosirea ipchains
4.1.2. Ce vei vedea cand porneste computerul
4.1.3. Operatii pentru o singura regula
4.1.4. Optiuni de filtrare
4.1.4.1. Specificarea adreselor IP sursa si destinatie
4.1.4.2. Specificarea inversa
4.1.4.3. Specificarea protocolului
4.1.4.3.1. Specificarea porturilor TCP si UDP
4.1.4.3.2. Specificarea tipului si codului
ICMP
4.1.4.4. Specificarea interfetei
4.1.4.5. Specificarea doar a pachetelor TCP SYN
4.1.4.6. Despre fragmente
4.1.5. Efectele filtrarii de pachete
4.1.5.1. Specificarea unei tinte
4.1.5.2. Logarea pachetelor
4.1.5.3. Schimbarea tos (type of service)
4.1.5.4. Marcarea unui pachet
4.1.5.5. Operatii pentru un chain
4.1.5.6. Crearea unui chain nou
4.1.5.7. Stergerea unui chain
4.1.5.8. Stergerea tuturor regulilor unui chain
4.1.5.9. Listarea regulilor unui chain
4.1.5.10. Resetarea (aducerea la 0) a counter-elor
4.1.5.11. Setarea policy-ului
4.1.6. Operatii pentru masquerading
4.1.7. Verificarea unui pachet
4.1.8. Mai multe reguli dintr-o data si ceea ce se intampla
atunci
4.2. Exemple folositoare
4.2.1. Folosirea ipchains-save
4.2.2. Folosirea ipchains-restore
5. Diverse
5.1. Cum sa iti organizezi regulile firewall-ului
5.2. Ce anume sa nu filtrezi spre afara
5.2.1. Pachete icmp
5.2.2. Conexiunile TCP catre servere DNS (servere de nume)
5.2.3. FTP
5.3. Filtrarea Pingului Mortii
5.4. Filtrarea pentru Teardrop si Bonk
5.5. Filtrarea fragmentelor in masa
5.6. Schimbarea regulilor din firewall
5.7. Cum realizez protectia impotriva spoofarii IP
5.8. Proiecte mai avansate
5.8.1. SPF: filtrare dupa starea pachetului (stateful packet
filtering)
5.8.2. “Hack-ul” ftp-data al lui Michael Hasenstein
5.9. Planuri de viitor
6. Probleme des intalnite
6.1. ipchains -L ingheata!
6.2. Specificarea inversa nu poate fi realizata!
6.3. Masqueradarea/Forwardarea nu se realizeaza!
6.4. Tinta -j REDIR nu merge!
6.5. Specificare mai multor interfete (ex “-i ppp+”) nu merge!
6.6. TOS nu merge!
6.7. ipautofw si ipportfw nu merg!
6.8. xosview este stricat!
6.9. Segmentation Fault din cauza tintei “-j REDIRECT”!
6.10. Nu pot preciza valori de timeout pentru masquerading!
6.11. Vreau sa filtrez IPX!
7. Un exemplu serios
7.1. Topologia retelei
7.2. Scopurile
7.3. Inainte de realizarea filtrarii de pachete
7.4. Filtrarea de pachete pentru pachetele directe
7.4.1. Trecerea spre alte chain-uri din chain-ul forward
7.4.2. Definirea chain-ului icmp-acc
7.4.3. Reguli pentru conexiuni reteaua interna ==> DMZ
(servere)
7.4.4. Reguli pentru conexiuni din reteaua externa ==> DMZ
(servere)
7.4.5. Reguli pentru conexiuni din reteaua interna ==> reteaua
externa
7.4.6. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua interna
7.4.7. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua externa
7.4.8. Reguli pentru conexiuni din reteaua externa ==> reteaua
interna
7.4.9. Filtrul de pachete pentru insusi sistemul care este
ruter
7.4.9.1. Interfata catre reteaua externa
7.4.9.2. Interfata catre reteaua de servere (DMZ)
7.4.9.3. Interfata catre reteaua interna
7.5. In final
8. Anexa: Diferente intre ipchains si ipfwadm
8.1. Tabel pentru informare rapida
8.2. Exemple de comenzi ipfwadm translatate in ipchains
9. Anexa: Folosirea scriptului ipfwadm-wrapper
10. Anexa: Multumiri.
10.1. Traduceri
______________________________________________________________________
1. Introducere
Aceste este IPCHAINS-HOWTO pentru Linux; citeste capitolul “De unde?”
pentru site-ul principal care contine ultima veriune. Ar trebui sa citesti
deasemenea NET-3-HOWTO. IP-Masquerading HOWTO, PPP-HOWTO, Ethernet-HOWTO si
Firewall HOWTO ar fi deasemenea interesante de citit (la fel ar putea sa fie
intesante si FAQ-ul alt.fan.bigfoot).
Daca filtrarea de pachete este ok pentru tine, citeste sectiunea “De ce?”,
sectiunea “Cum?”, si citeste printre randuri sectiunea “Reguli pentru
firewall”.
Daca faci trecerea de la ipfwadm, citeste sectiunea “Introducere”,”Cum?”,
anexa “Diferente intre ipchains si ipfwadm” si sectiunea “Folosirea
scriptului ipfwadm-wrapper”.
1.1. La ce foloseste?
Ipchains pentru linux este o rescriere a codului pentru firewall IPv4 pentru
Linux (care a fost in mare preluat de la BSD) si o rescriere a ipfwadm, care
este o rescriere a ipfw apartinand BSD-ului. Ipchains este cerut pentru
administrarea filtrelor de pachete in kernelurile Linux versiunea 2.1.102 si
mai avansate.
1.2. De ce?
Deoarece: codul mai vechi pentru firewall nu intelegea fragmentele, avea
counter-e pe 32 biti (cel putin pe Intel), nu suporta alte protocoale in afara
TCP, UDP si ICMP, nu putea sa realizeze schimbari mari rapid, nu stia sa
specifice reguli inverse, are cateva inflorituri, si poate fi greu de manevrat
(facandu-l predispus la erori din partea utilizatorului).
1.3. Cum?
In mod curent codul pentru filtrarea de pachete este inclus in kernelurile de
la versiunea 2.1.102.. Pentru versiunile 2.0 va trebui sa aplici un patch
pe care il downloadezi de pe pagina web. Daca kernelul 2.0 este mai recent
decat patch-ul respectiv, ar trebui sa mearga; aceasta parte de cod din kernel
este destul de stabila (ex. patch pentru kernel 2.0.34 este bun si pentru
kernel 2.0.35). Deoarece patch-ul pentru ver. 2.0 este incompatibil cu
patch-urile pentru ipportfw si ipautofw, nu recomand aplicarea acestuia decat
in cazul in care ai mare nevoie de functionalitatea oferita de ipchains.
1.4. De unde?
Pagina oficiala poate fi gasita in trei locuri:
Multumiri lui Penguin Computing <http://netfilter.filewatcher.org/ipchains>
Multumiri echipei SAMBA <http://www.samba.org/netfilter/ipchains>
Multumiri lui Jim Pick <http://netfilter.kernelnotes.org/ipchains>.
Exista o lista de discutii pentru rapoarte privind bug-uri, discutii,
dezvoltare si folosire. Subscrie-te pe aceasta lista trimitand la subscribe at
east.balius.com un mesaj avand in corpul mesajului “subscribe ipchains-list”.
Pentru a trimite mail la toti cei care sunt subscrisi pe lista foloseste
adresa ipchains-list at east.balius.com.
2. Bazele teoretice ale filtrarii de pachete
2.1. La ce foloseste?
Intreg traficul dintr-o retea este transmis sub forma de pachete. De exemplu,
downloadarea unui fisier (sa zicem, in marime de 50K) va cauza primirea a in
jur de 36 de pachete cu o marime de 1460 bytes fiecare.
Partea de inceput a oricarui pachet spune unde se duce, de unde a venit, tipul
pachetului, si alte asemenea detalii. Aceasta parte de inceput a pachetului se
numeste header. Restul pachetului care contine informatia propriu-zisa este
numita body (corp).
Unele protcoale, cum ar fi TCP, care este folosit pentru trafic web, mail, si
conectarea de la distanta pe alte sisteme, folosesc termenul de “conexiune” –
inainte de transmiterea oricaror informatii cu date propriu-zise, pachete
diferite (cu headere speciale) sunt schimbate, spunand “Vreau sa ma
conectez”, “OK”, si “Mersi”. Apoi pachete normale sunt schimbate.
Un filtru de pachete este o portiune de cod care se uita la headerul
pachetelor pe masura ce acestea trec, si decid soarta intregului pachet. Poate
sa decida sa ignore pachetul (ignora pachetul ca si cum nu ar fi fost
primit), accepta pachetul (lasa pachetul sa intre), sau sa respinga pachetul
(asemanator cu ignorarea pachetul cu deosebira ca spune sistemului care l-a
trimis acest lucru).
Sub linux, filtrarea de pachete este compilata in kernel, si sunt cateva
smecherii pe care le putem face cu pachetele, dar ramane valabil principiul
general al examinarii headerelor si determinarea sortii pachetului.
2.2. De ce?
Control. Securitate. Vigilenta.
Control:
cand folosesti un sistem Linux pentru a-ti conecta reteaua interna
la o alta retea (sa spunem, Internet) ai posibilitatea de a permite
un anumit tip de trafic, si sa refuzi pe altele. De exemplu,
header-ul contine adresa destinatie a unui pachet, asa ca poti
preveni pachetele sa se duca spre o anumita parte a retelei
exterioare. Ca un alt exemplu, folosesc Netscape pentru accesarea
arhivelor Dilbert. Sunt reclame pe pagina de la doubleclick.net, si
Netscape imi pierde timpul incarcandu-le. Spunand filtrului de pachete
sa nu permita pachete de la sau spre nici una din adresele detinute
de catre doubleclick.net rezolva aceasta problema (cu toate acestea
sunt modalitati mai bune pentru aceasta: vezi Junkbuster).
Securitate:
cand sistemul tau Linux este singurul intre haosul Internetului
si reteaua ta ordonata si delicata, este placut sa stii ca poti
sa restrictionezi ceea ce vine tropaind la usa. De exemplu, poti sa
permiti la tot sa iasa din retea, dar ai putea fi ingrijorat de
binecunoscutul “Ping al Mortii” venind de la persoanele din afara rau
intentionate. Ca un alt exemplu, s-ar putea sa nu doresti ca
persoanele din afara sa se telnet-uiasca pe sistemul tau Linux, chiar
daca toate conturile tale au parole. Poate doresti (ca multi oameni)
sa fii un observator al Internet-ului, si nu server (de voie, sau in
alt mod). Pur si simplu nu lasa pe nimeni sa se conecteze, punand
fitrul de pachete sa respinga pachetele folosite la initierea de
conexiuni.
Vigilenta:
uneori o masina prost configurata in reteaua locala va decide sa
arunce pachete spre lumea din afara. Este dragut sa spui filtrului de
pachete sa te anunte daca se intampla ceva anormal; poate poti face
ceva cu privire la acel lucru, sau poate esti doar curios.
2.3. Cum?
2.3.1. Un kernel ce are compilat suport pentru filtrare de pachete
Ai nevoie de un kernel care sa aiba suport compilat pentru IP firewall chains.
Poti sa iti dai seama daca ai kernelul care iti trebuie verificand existenta
fisierului “/proc/net/ip_fwchains”. Daca acesta exista, este ok.
Daca nu, trebuie sa compilezi un kernel cu suport pentru IP firewall chains.
Intai downloadeaza sursele kernelului pe care il doresti. Daca ai sursele
pentru kernel peste versiunea 2.1.102, inclusiv, nu va fi necesar sa ii aplici
patch. In caz contrar, aplica un patch de pe pagina web listata mai sus, si
realizeaza configuratia cum este detaliat mai jos. Daca nu stii cum sa faci
asta nu intra in panica — citeste Kernel-HOWTO.
Optiunile de configurarea ce trebuie facute pentru kernel ver 2.0 sunt:
______________________________________________________________________
CONFIG_EXPERIMENTAL=y
CONFIG_FIREWALL=y
CONFIG_IP_FIREWALL=y
CONFIG_IP_FIREWALL_CHAINS=y
______________________________________________________________________
Pentru kernelurile ver. 2.1 sau 2.2:
______________________________________________________________________
CONFIG_FIREWALL=y
CONFIG_IP_FIREWALL=y
______________________________________________________________________
Comanda ipchains cumunica kernelului si ii spune ce pachete sa filtreze. Mai
jos este prezentat cum vei realiza filtrarea de pachete.
2.3.2. ipchains
Comanda ipchains introduce si sterge reguli din portiunea din kernel
referitoare la filtrarea de pachete. Aceasta inseamna ca orice vei realiza va
fi pierdut dupa rebootare, citeste “Crearea regulilor permanente” pentru a
vedea cum sa faci regulile permanente.
ipchains inlocuieste ipfwadm, care a fost folosit pentru vechiul cod de
firewall IP. Exista o multime de scripturi folositoare de pe site-ul ftp al
ipchains-ului:
http://netfilter.filewatcher.org/ipchains/ipchains-scripts-1.1.2.tar.gz
Aceasta arhiva contine un script numit ipfwadm-wrapper care iti permite sa
realizezi filtrarea de pachete exact cum era inainte. Probabil ca nu ar trebui
sa folosesti acest scipt in afara de cazul cand doresti o cale rapida de a
upgrada un sistem ce foloseste ipfwadm (este mai incet, nu verifica
argumentele, etc.). In acest caz nu ai nevoie nici de acest HOWTO.
Vezi anexa “Diferente intre ipchains si ipfwadm” si anexa “Folosirea scriptului
ipfwadm-wrapper” pentru mai multe detalii privind ipfwadm.
2.3.3. Crearea regulilor permanente
Regulile curente ale firewall-ului se afla in kernel, si de aceea vor fi
pierdute la rebootare. Recomand folosirea scripturile “ipchains-save” si
“ipchains-restore” pentru a face regulile permanente. Pentru a realiza
aceasta, seteazati regulile, apoi ruleaza (ca root):
# ipchains-save > /etc/ipchains.rules
#
Creaza un script astfel:
#! /bin/sh
# Script to control packet filtering.
# If no rules, do nothing.
[ -f /etc/ipchains.rules ] || exit 0
case “$1″ in
start)
echo -n “Turning on packet filtering:”
/sbin/ipchains-restore < /etc/ipchains.rules || exit 1
echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
echo “.”
;;
stop)
echo -n “Turning off packet filtering:”
echo 0 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
/sbin/ipchains -F
/sbin/ipchains -X
/sbin/ipchains -P input ACCEPT
/sbin/ipchains -P output ACCEPT
/sbin/ipchains -P forward ACCEPT
echo “.”
;;
*)
echo “Usage: /etc/init.d/packetfilter {start|stop}”
exit 1
;;
esac
exit 0
Asigura-te ca acest script este rulat devreme in procesul de incarcare al
sistemului. In cazul meu (Debian 2.1), am facut o legatura simbolica numita
“S39packetfilter” in directorul “/etc/rcS.d” (acesta va fi rulat inainte de
S40network).
3. Sunt derutat! Rutare, masqueradare, forwardare de pachete, ipautofw….
Acest HOWTO este dedicat filtrarii de pachete. Aceasta inseamna a decide ce
pachete sa lasi sa treaca sau nu. Cu toate acestea, Linux-ul fiind terenul de
joaca al hackerilor probabil ca doresti sa realizezi mai multe de atat.
O problema este faptul ca aceeasi comanda “ipchains” este folosita sa
controlezi masqueradingul cat si realizarea de proxy transparent, deasemenea
aceastea sunt diferite fata de filtrarea de pachete (implementarea Linux
curenta le pune una langa celelalte, lasand impresia ca sunt strans
inrudite).
Realizarea de masquerading si proxy transparent sunt detaliate in HOWTO-uri
separate, si auto forwardarea si fowardarea de porturi sunt controlate de
comenzi diferite, dar cum multa lume ma intreaba despre acestea, voi include o
multime de scenarii posibile si voi indica momentul cand trebuie aplicat
fiecare. Meritele de securitate ale fiecarei configuratii nu va fi discutat
aici.
3.1. Ghidul de trei linii al lui Rusty privind masqueradarea
Se presupune ca interfata ta externa este “ppp0″. Foloseste comanda “ifconfig”
pentru a afla interfata, si modifica dupa caz:
# ipchains -P forward DENY
# ipchains -A forward -i ppp0 -j MASQ
# echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
3.2. Promovare gratuita: regulile WatchGuard
Poti sa cumperi firewall-uri gata facute. Unul excelent este FireBox de la
WatchGuard. Este excelent pentru ca imi place, este sigur, este bazat pe
Linux, si pentru ca au finantat suportul pentru ipchains cat si pentru noul
cod de firewall (pentru 2.4). Pe scurt, WatchGuard ma platesc pe mine pentru a
avea ce manca in timp ce muncesc pentru voi. Asa ca ia in considere produsul
lor.
http://www.watchguard.com <http://www.watchguard.com>
3.3. Firewall-uri obisnuite
Te ocupi de littlecorp.com. Ai o retea interna, si o conexiune PPP catre
internet (de pe ruterul firewall.littlecorp.com care are adresa 1.2.3.4).
Folosesti ethernet pentru reteaua locala, si sistemul tau se numeste “myhost”.
Sectiunea care urmeaza va ilustra diferite scenarii care sunt obisnuite.
Cititi cu atentie, pentru ca sunt fiecare usor diferite.
3.3.1. Retea privata: Proxy-uri traditionale
In acest scenariu, pachetele din reteaua privata nu vor ajunge pe Internet si
viceversa. Adresele IP pentru reteaua privata ar trebui sa fie asignate din
clasa de IP-uri pentru retele private conform cu RFC1918 (ex: 10.*.*.*,
172.16.*.*-172.31.*.* or 192.168.*.*).
Singurul mod prin care te conecteazi la Internet este prin conectare la
firewall, care este singurul sistem comun celor doua retele, pe care le
conecteaza. Pentru a realiza acest lucru folosesti (pe firewall) o aplicatie
numita proxy (exista proxy-uri pentru FTP, www, telnet, RealAudio, Usenet News
si alte servicii). Citeste Firewall HOWTO.
Orice servicii pe care le doresti accesibile de pe Internet trebuie sa fie pe
firewall. (insa vezi “Servicii interne limitate”).
Exemplu: Permiterea acesului web din reteaua privata catre Internet
1. Reteaua privata are asignate adresele 192.168.1.*, myhost fiind sistemul cu
adresa 192.168.1.100, iar interfata ethernet a firewall-ului avand asignata
adresa 192.168.1.1.
2. Un proxy pentru web (ex. squid) este instalat si configurat pe firewall, sa
spunem ca asculta pe portul 8080.
3. Netscape-ul din reteaua privata este configurat sa foloseasca drept proxy
portul 8080 de pe firewall.
4. DNS nu trebuie sa fie configurat in reteaua privata.
5. DNS trebuie sa fie configurat pe firewall.
6. Nici o ruta default (gateway) nu trebuie sa fie configurata in reteaua
privata.
Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org
1. Netscape se conecteaza la portul 8080 de pe firewall, folosind portul 1050
de pe myhost. Intreaba de pagina web a adresei “http://slashdot.org”.
2. Proxy-ul se uita dupa numele “slashdot.org”, si gaseste 207.218.152.131.
Apoi deschide o conexiune catre acea adresa IP (folosind portul 1025 de pe
interfata externa a firewall-ului), si intreaba serverul web (portul 80) de
pagina web.
3. Pe masura ce primeste pagina web prin conexiunea cu serverul de web,
firewall-ul copiaza informatia catre conexiunea cu Netscape.
4. Netscape afiseaza pagina
Din punctul de vede al slashdot.org, conexiunea este facuta de la 1.2.3.4,
portul 1025 catre 207.218.152.131 (slashdot.org), portul 80. Din punctul de
vedere al myhost conexiunea este realizata de la 192.168.1.100 (myhost),
portul 1050, catre 192.168.1.1 (interfata ethernet a firewall-ului), portul
8080.
3.3.2. Retea privata: Proxy-uri transparente
In acest scenariu, pachetele din reteaua privata nu vor ajunge pe Internet si
viceversa. Adresele IP pentru reteaua privata ar trebui sa fie asignate din
clasa de IP-uri pentru retele private conform cu RFC1918 (ex: 10.*.*.*,
172.16.*.*-172.31.*.* or 192.168.*.*).
Singurul mod prin care te conectezi la Internet este prin conectare la
firewall, care este singurul sistem comun celor doua retele, pe care le
conecteaza. In acest scop rulezi o aplicatie (pe firewall) numita proxy
transparent; kernelul schimba destinatia pachetele din reteaua privata care ar
fi trebuit sa fie trimise spre Internet catre proxy-ul transparent. (modifica
rutarea).
Proxy transparent insemna ca hosturile din reteaua privata nu au nevoie sa
shtie ca este implicat un proxy.
Orice servicii pe care le doresti accesibile de pe Internet trebuie sa fie pe
firewall. (insa vezi “Servicii interne limitate”).
Exemplu: Permiterea acesului web din reteaua privata catre Internet
1. Reteaua privata are asignate adresele 192.168.1.*, myhost fiind sistemul cu
adresa 192.168.1.100, iar interfata ethernet a firewall-ului avand asignata
adresa 192.168.1.1.
2. Un proxy de web transparent (cred ca sunt patch-uri pentru squid, pentru ai
permite sa lucreze in acest mod, sau incerca “transproxy”) este instalat si
configurat pe firewall, sa spunem ca asculta pe portul 8080.
3. Kernelului ii este spus, folosind ipchains, sa redirecteze conexiunile
catre portul 80 spre proxy.
4. Netscape din reteaua privata este configurat sa se conecteze direct.
5. DNS trebuie sa fie configurat in reteaua privata (trebuie sa rulezi un
server DNS pentru reteaua locala, ca un proxy, pe firewall).
6. Ruta default (gateway) trebuie sa fie configurata in reteaua privata,
pentru a trimite pachetele catre firewall.
Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org.
1. Netscape rezolva numele “slashdot.org” in adresa 207.218.152.131. Apoi
deschide o conexiune catre aceea adresa folosind portul local 1050, si
cere serverului de web (portul 80) pagina web.
2. Pe masura ce pachetele de la myhost (portul 1050) catre slashdot.org
(portul 80, trec prin firewall, ele sunt redirectate catre proxy-ul
transparent ce asculta pe portul 8080. Proxy-ul transparent deschide o
conexiune (folosind portul local 1025) catre 207.218.152.131, portul 80 (care
este adresa reala catre care se indreptau pachetele originale).
3. Pe masura ce primeste pagina web prin conexiunea cu serverul de web,
firewall-ul copiaza informatia catre conexiunea cu Netscape.
4. Netscape afiseaza pagina.
Din punctul de vedere al slashdot.org, conexiunea este facuta de la 1.2.3.4
(interfata PPP a firewall-ului), portul 1025 catre 207.218.152.131
(slashdot.org), portul 80. Din punctul de vedere al myhost conexiunea este
realizata de la 192.168.1.100 (myhost), portul 1050, catre 207.218.152.131
(slashdot.org) portul 80, dar defapt vorbeste cu proxy-ul transparent.
3.3.3. Retea privata: Masquerading
In acest scenariu, pachetele din reteaua privata nu vor ajunge pe Internet
fara o modificare in prealabil si viceversa. Adresele IP pentru reteaua
privata ar trebui sa fie asignate din clasa de IP-uri pentru retele private
conform cu RFC1918 (ex: 10.*.*.*, 172.16.*.*-172.31.*.* sau 192.168.*.*).
In loc sa folosim un proxy, folosim o facilitate speciala a kernelului numita
“masquerading”. Masqueradarea recreeaza pachetele pe masura ce acestea trec
prin firewall, in asa fel incat intodeauna par ca vin de la insusi firewall-ul.
Apoi rescrie raspunsurile in asa fel incat apar ca si cum ar veni de la insasi
destinatia originala.
Masquerading are module speciale pentru unele protocoale mai speciale, cum ar
fi FTP, RealAudio, Quake, etc. Pentru protocoale pentru care nu se poate
realiza acest lucru, facilitatea “forwardare automata” care poate manipula
unele dintre aceste protocoale prin realizarea automata de forwardare pentru
porturile necesare. Vezi “ipportfw” (kernelurile 2.0) sau “ipmasqadm”
(kernelurile 2.1).
Orice servicii pe care le doresti accesibile de pe Internet trebuie sa fie pe
firewall. (insa vezi “Servicii interne limitate”).
Exemplu: Permiterea accesului la web din reteaua privata catre Internet.
1. Adresa privata are asignate adresele 192.168.1.*, myhost fiind sistemul cu
adresa 192.168.1.100, iar interfata ethernet a firewall-ului avand asignata
adresa 192.168.1.1.
2. Firewall-ul este configurat sa realizeze masquerading pentru pachetele care
pleaca din reteaua privata spre Internet, portul 80.
3. Netscape este configurat sa se conecteze direct.
4. DNS trebuie configurat corect in reteaua privata.
5. Firewall-ul ar trebui sa fie ruta default (gateway) pentru reteaua privata.
Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org
1. Netscape rezolva numele “slashdot.org” in adresa IP 207.218.152.131. Apoi
deschide o conexiune catre acea adresa IP, folosind portul local 1050, si cere
serverului de web (portul 80) pagina web.
2. Pe masura ce pachetele de la myhost (portul 1050) catre slashdot.org
(portul 80) trec prin firewall, acestea sunt rescrie pentru a parea ca vin de
pe interfata PPP a firewall-ului, portul 65000. Firewall-ul are o adresa
internet valida (1.2.3.4) asa ca pachetele replica de la slashdot.org sunt
rutate inapoi corect.
3. Pe masura ce pachetele de la slashdot.org (portul 80) sunt rutate inapoi
catre firewall.littlecorp.com (portul 65000), acestea sunt rescrise pentru a
se inapoia catre myhost, portul 1050. Aceasta este reala magie a
masqueradingului: tine minte cand rescrie pachetele ce ies pentru ca sa poata
rescrie pachetele replica pe masura ce acestea vin.
4. Netscape afiseaza pagina.
Din punctul de vedere al slashdot.org, conexiunea este realizata de la adresa
IP 1.2.3.4 (interfata PPP a firewall-ului) portul 65000, catre
207.218.152.131 (slashdot.org) portul 80.
3.3.4. Retea publica
In acest scenariu, reteaua ta personala este parte din Internet: pachetele
pot sa circule fara nici o modificare intre ambele retele. Adresele IP ale
retelei interne trebuie sa fie asignate printr-o cerere pentru un bloc de
adrese IP, astfel incat restul Internetului sa stie cum sa ruteze pachetele
catre aceasta. Aceasta implica o conexiune permanenta.
In acest caz, filtrul de pachete este folosit pentru a decide ce pachete sa fie
forwardate intre reteaua ta si restul Internetului, de exemplu sa permiti
restului Internetului accesul numai la serverele interne de web.
Exemplu: Permiterea accesului web din reteaua personala catre Internet
1. Reteaua interna are adresele IP asignate conform cu blocul de adrese IP pe
care le-ai inregistrat. (sa zicem 1.2.3.*)
2. Firewall-ul este configurat sa permita traficul.
3. Netscape este configurat sa se conecteze direct.
4. DNS trebuie sa fie corect configurat in reteaua ta.
5. Firewall-ul trebuie sa fie ruta default (gateway) pentru reteaua ta.
Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org
1. Netscape rezolva numele “slashdot.org” in adresa IP 207.218.152.131.
Deschide apoi o conexiune catre aceea adresa IP, folosind portul local 1050,
si cere serverului de web (portul 80) pagina web.
2. Pachetele trec prin firewall-ul tau la fel cum trec prin multe alte rutere
intre tine si slashdot.org.
3. Netscape afiseaza pagina.
Exista doar o singura conexiune: de la 1.2.3.4 (myhost) portul 1050, la
207.218.152.131 (slashdot.org) portul 80.
3.3.5. Servicii interne limitate
Sunt cateva lucruri pe care le poti intreprinde pentru a permite accesul din
afara Internetului catre servicile interne, decat sa rulezi acele servici pe
firewall. Aceast lucru este posibil printr-o solutie pentru conexiunile
externe in gen proxy sau masquerading.
Cea mai simpla abordare este sa rulezi aplicatia “redirector”, care este un
proxy care asteapta o conexiune pe un port dat, si apoi deschide o conexiune
interna catre un host intern, pe un anumit port, si copiaza datele intre cele
doua conexiuni. Din punctul de vedere al Internetului, conexiunea este facuta
pe firewall. Din punctul de vedere al serverului intern, conexiunea este
facuta intre interfata interna a firewall-ului si serverul intern.
O alta cale (care, pentru kernel ver. 2.0 este necesar un patch pentru
ipportwf, sau un kernel versiunea 2.1 sau peste) este sa folosesti forwardarea
de porturi din kernel. Aceasta realizeaza acelasi lucru ca “redirector”
intr-un mod diferit: kernelul rescrie pachetele pe masura ce ele trec,
schimbandu-le adresa si portul destinatie catre un host si port anumit din
reteaua interna. Din punctul de vedere al Internetului conexiunea este facuta
cu firewall-ul. Din punctul de vedere al serverului intern, conexiunea este
una directa intre serverul intern si hostul din Internet.
3.4. Mai multe informatii despre masquerading
David Ranch a scris un excelent nou HOWTO despre masquerading, care se
suprapune mult peste acest HOWTO. Poti sa gasesti acest HOWTO la
http://www.linuxdoc.org/HOWTO/IP-Masquerade-HOWTO.html
Pagina oficiala pentru Masquerading este la:
http://ipmasq.cjb.net <http://ipmasq.cjb.net>
4. Filtrul de pachete
Aceasta sectiune descrie tot ceea ce trebuie sa stii cu adevarat pentru a
realiza un filtru de pachete ca sa iti indeplineasca cerintele.
4.1. Cum travereseaza pachetele filtrele
Kernelul porneste cu trei liste de reguli; aceste liste se numesc chain-uri.
Aceste trei chain-uri incluse default sunt: input, output si forward. Cand un
pachet soseste (sa zicem, prin placa Ethernet) kernelul foloseste chain-ul
input pentru a decide soarta pachetului. Daca trece de acest chain, kernelul
decide unde sa trimita pachetul (aceasta este numita rutare). Daca este
destinat pentru o alta masina, pachetul trece prin chain-ul forward. In final,
chiar inainte ca un pachet sa plece, kernelul verifica chain-ul output.
Un chain este o lista cu reguli ce trebuie verificate. Fiecare regula spune
“daca headerul pachetului arata asa, atunci iata ce sa faci cu pachetul”. Daca
regula nu se potriveste cu pachetul, atunci urmatoarea regula din chain este
examinata. In final, daca nu mai exista reguli de verificat, atunci kernelul
verifica politica (policy-ul) pe care o are chain-ul. Intr-un sistem in care
se pune baza pe securitate, de obicei politica este sa ignore pachetul sa sa
ii dea reject.
Pentru fanii ASCII, aceasta este calea pe care o parcurge un pachet:
—————————————————————-
| ACCEPT/ interfata lo |
v REDIRECT _______ |
–> C –> S –> ______ –> D –> ~~~~~~~~ –>|Chain-ul|—> _________–>
h a |Chain-ul| e {Decizie } |forward | |Chain-ul |ACCEPT
e n |input | m {de rutare} |________|—>|output |
c i |________| a ~~~~~~~~ | | ->|_________|
k t | s | | | | |
s y | q | v | | |
u | v e v DENY/ | | v
m | DENY/ r Proces Local REJECT | | DENY/
| v REJECT a | | | REJECT
| DENY d ——————— |
v e —————————–
DENY
Iata o descriere a fiecarui pas:
Checksum: Acesta este un test pentru a vedea daca pachetul a fost corupt in
vreun fel. Daca da, atunci este ignorat.
Normalitate (sanity): Acest test defapt exista inainte fiecarui chain, dar
acela care se face inainte chain-ului input este cel mai important. Pachetele
malformate ar putea sa incurce codul de verificare al regulilor, aceastea sunt
ignorate aici (daca acest lucru se intampla, un mesaj este trimis catre
syslog).
Chain-ul input: Acesta este primul chain din firewall unde pachetul va fi
verificat. Daca decizia chain-ului nu este DENY (ignora) sau REJECT, pachetul
isi continua drumul.
Demasquerade:Daca pachetul este o replica la un pachet asupra caruia a fost
realizata masquerading, se realizeaza asupra acestuia demasquradare, iar apoi
se indreapta direct catre chain-ul output. Daca nu folosesti Masquerading IP,
poti sa stergi mental aceasta din diagrama.
Decizie de rutare: Campul privind destinatia este examinat de catre codul ce
realizeaza rutarea, pentru a decide daca pachetul trebuie sa se indrepte catre
un proces local (vezi “Procesul local” de mai jos) sau forwardat catre o
masina la distanta (vezi “Chain-ul forward” de mai jos).
Procesul local: Un proces ruland pe masina poate primi pachete dupa pasul
deciziei privind rutarea pachetelor, si poate trimite pachete (care trec prin
pasul deciziei rutarii, apoi travereseaza chain-ul output)
Interfata lo: Daca pachetele unui proces local, sunt destinate pentru un
proces local, acestea vor iesi prin chain-ul output cu interfata setata “lo”,
apoi se vor intoarce prin chain-ul input cu interfata deasemenea “lo”.
Interfata “lo” este numita interfata loopback.
local: daca pachetul nu a fost creat de un proces local, atunci chain-ul
forward este verificat, in caz contrar pachetul se duce catre chain-ul output.
Chain-ul forward: Acest chain este traversat de orice pachet care incearca sa
treaca prin aceasta masina catre alta.
Chain-ul output: Acest chain este traversat de toate pachetele chiar inainte
de a iesi.
4.1.1. Folosirea ipchains
In primul rand, asigurate ca ai versiunea de ipchains la care se refera acest
document.
$ ipchains –version
ipchains 1.3.9, 17-Mar-1999
Observatie: recomand 1.3.4 (care nu are optiuni in format lung, cum ar fi
“–sport”), 1.3.8 sau mai avansate; acestea fiind foarte stabile.
ipchains are o destul de detaliata pagina de manual (man ipchains), si daca
ai nevoie de mai multe detalii in particular, poti sa verifici interfata
pentru programare (man 4 ipfw), sau fisierul net/ipv4/ip_fw.c in sursele
kernelului 2.1.x, care este (bineinteles) o sursa de incredere.
Mai exista deasemenea o fisa de referinta rapida creata de catre Scott Bronson
in arhiva surselor, in format US Letter PostScript(TM) si A4.
Sunt mai multe lucruri diferite pe care le poti face cu ipchains. In primul
rand comenzi prin care poti administra un chain intreg. Incepi cu trei
chain-uri compilate default pe care nu le poti sterge: input, output si
forward.
1. Creaza un chain nou (-N).
2. Sterge un chain gol (-X).
3. Schimba policy-ul (politica) pentru unul din chain-urile default (-P).
4. Listeaza regulile dintr-un chain (-L).
5. Sterge regulile dintr-un chain (-F)
6. Reseteaza counter-ele pentru pachete si bytes pentru toate regulile
dintr-un chain (-Z).
Sunt mai multe moduri de a manipula regulile dintr-un chain:
1. Adauga o noua regula intr-un chain (-A).
2. Introduce o noua regula la o pozitia anumita intr-un chain (-I) (default
adauga la inceput).
3. Inlocuieste o regula la o anumita pozitie din chain (-R).
4. Sterge o regula la o anumita pozitie din chain (-D).
5. Sterge prima regula care se potriveste din chain (-D).
Sunt cateva operatii si pentru masquerading:
1. Listeaza conexiunile pentru care se fac in mod curent masquerading
(-M -L).
2. Stabileste valori de timeout pentru masquerading (-M -S). (Dar citeste si
“Nu pot preciza valori de timeout pentru masquerading!”)
Ultima (si poate cea mai folositoare) functie iti permite sa verifici ce s-ar
intampla cu un pachet dat daca ar traversa un chain dat.
4.1.2. Ce vei vedea cand porneste computerul
Inainte de rularea oricarei comenzi ipchains (fii atent, unele distributii
ruleaza ipchains in scripturile de initializare), nu vor exista nici un fel de
reguli in nici unul dintre chain-urile incluse default (“input”, “output” si
“forward”), si fiecare din aceste chain-uri va avea un policy de ACCEPT.
Aceasta inseamna ca nu exista filtrare de pachete.
4.1.3. Operatii pentru o singura regula
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri; manipularea regulilor.
Cel mai obisnuit, vei folosi probabil comenzile de adaugare (-A) si de
stergere (-D). Celelalte (-I pentru introducere si -R pentru inlocuire) sunt
doar prelungiri ale comenzilor precedente.
Fiecare regula specifica o multime de conditii pe care un pachet trebuie sa le
indeplineasca, si ce sa faca daca regulile sunt indeplinite (o “tinta”). De
exemplu, s-ar putea sa doresti sa ignori toate pachetele ICMP venind de la
adresa 127.0.0.1. Deci, in acest caz conditiile sunt ca protocolul sa fie
ICMP si adresa sursa sa fie 127.0.0.1. Tinta noastra este “DENY”.
127.0.0.1 este interfata “loopback”, care exista chiar daca nu ai legatura
reala la o retea. Poti folosi programul “ping” pentru a genera acest tip de
pachete (pur si simplu trimite pachete ICMP de tip 8 (echo request) la care
toate host-urile ar trebui sa raspunda cu pachete ICMP de tip 0 (echo replay)). Aceast program este foarte folositor pentru teste.
# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes
64 bytes from 127.0.0.1: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.2 ms
— 127.0.0.1 ping statistics —
1 packets transmitted, 1 packets received, 0% packet loss
round-trip min/avg/max = 0.2/0.2/0.2 ms
# iptables -A input -s 127.0.0.1 -p icmp -j DENY
# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes
— 127.0.0.1 ping statistics —
1 packets transmitted, 0 packets received, 100% packet loss
#
Poti vedea aici ca primul ping reuseste (“-c 1″ spune sa sa trimita doar un
singur pachet).
Apoi adaugam in coada (-A) chain-ului “input”, o regula ce spune ca
pentru pachetele de la 127.0.0.1 (“-s 127.0.0.1″) de tip ICMP (“-p icmp”)
trebuie sa sarim la “DENY” (“-j DENY”).
Apoi testam regula noastra, folosind al doilea ping. Va fi o pauza pana cand
programul se da batut sa astepte un raspuns care nu va veni niciodata.
Am putea sa stergem regula in doua moduri. Intai, deoarece stim ca este
singura regula din chain-ul input, putem folosi o stergere numarata, ca
in:
# iptables -D input 1
#
Pentru a sterge regula cu numarul 1 din chain-ul input.
Al doilea mod este sa scriem comanda prin care am introdus regula -A, dar sa
inlocuim -A cu -D. Aceasta este folositor cand ai un chain complex de reguli
si nu doresti sa le numeri ca sa iti dai seama ca este a 37-a regula de
care vrei sa scapi. In aces caz, vom folosi:
# ipchains -D input -s 127.0.0.1 -p icmp -j DENY
#
Sintaxa comenzii -D trebuie sa aiba exact aceleasi optiuni cum are comanda -A
(sau -I, sau -R). Daca sunt reguli identice in acelasi chain, numai prima
regula va fi stearsa.
4.1.4. Optiuni de filtrare
Am vazut folosirea optiunii “-p” pentru a specifica protocolul, si optiunii
“-s” pentru a specifica adresa sursa, dar sunt alte optiuni pe care le putem
folosi pentru a preciza caracteristici ale pachetului. Ceea ce urmeaza este
un compedium complet.
4.1.4.1. Specificarea adreselor IP sursa si destinatie
Adresele IP ale sursei (“-s”) si destinatiei (“-d”) pot fi specificate in
patru moduri. Cea mai obisnuita forma este sa folosesti numele complet, cum
ar fi “localhost” sau “www.securityorg.net”. Cea de-a doua cale este sa
specifici adresa IP cum ar fi “127.0.0.1″.
Cea de a treia si a patra cale permite specificarea unui grup de adrese IP,
cum ar fi “199.95.207.0/24″ sau “199.95.207.0/255.255.255.0″. Amandoua
specifica orice adresa IP de la 199.95.207.0 pana la 199.95.207.255 inclusiv;
cifrele dupa “/” spun care parti din adresa IP sunt semnificative. “/32″ sau
“/255.255.255.255″ este default (se potriveste cu toata adresa IP). Pentru a
specifica oricare adresa IP “/0″ poate fi folosit, astfel:
# ipchains -A input -s 0/0 -j DENY
#
Aceasta este folosit in mod rar, deoarece efectul de mai sus este asemanator
cu nespecificare deloc a optiunii “-s”.
4.1.4.2. Specificarea inversa
Multe optiuni, inclusiv optiunile “-s” si “-d” pot avea argumentele precedate
de “!” (pronuntat “nu”) pentru a corespunde adreselor care NU sunt egale cu
adresele date. De exemplu, “-s ! localhost” corespunde oricarui pachet care
nu vine de la localhost.
4.1.4.3. Specificarea protocolului
Protocolul poate fi specificat prin optiunea “-p”. Protocolul poate fi un
numar ( daca stii valorile numerice de protocol pentru IP) sau un nume pentru
cazurile speciale de “TCP”, “UDP” sau “ICMP”. Nu conteaza daca se foloseste
sau nu CAPS, asa ca “tcp” merge la fel ca si “TCP”.
Numele protocolului poate fi precedat de “!”, pentru a inversa, ca si “-p !
tcp” pentru a specifica pachetele care nu sunt TCP.
4.1.4.3.1. Specificarea porturilor TCP si UDP
Pentru cazul special cand este specificat un protocol TCP si UDP, poate fi
precizat un argument in plus insemnand portul TCP sau UDP, sau un sir
(inclusiv capetele sirului) de porturi (citeste insa mai jos “Despre
fragmente”). Un sir este reprezentat prin caracterul “:”, cum ar fi
“6000:6010″ care acopera 11 numere de porturi, de la 6000 la 6010 inclusiv.
Daca limita de jos este omisa, atunci este considerata 0. Daca limita de sus
este omisa, atunci este considerata 65535. Deci, pentru a specifica
conexiunile TCP venind de la porturile sub 1024, sintaxa ar fi urmatoarea
“-p TCP -s 0.0.0.0/0 :1023″. Numerele de porturi pot fi specificate si prin
nume, exemplu “www”.
Observatie: sensul regulii poate fi inversat si in cazul porturilor daca se
pune in fata acestui argument semnul “!”. Deci, pentru a specifica orice
pachet care este pachet TCP dar nu este WWW, ai scrie astfel:
-p TCP -d 0.0.0.0/0 ! www
Este important sa realizezi ca
-p TCP -d ! 192.168.1.1 www
este foarte diferit de
-p TCP -d 192.168.1.1 ! www
Prima regula se potriveste cu toate pachetele care sunt de tip TCP, spre
portul 80 si care nu au ca destinatie adresa 192.168.1.1. Iar, cea de a doua
regula se potriveste cu toate pachetele de tip TCP care au ca destinatie
192.168.1.1, fara sa fie spre portul 80.
In sfarsit, pentru regula urmatoare se potrivesc pachetele care nu au ca
destinatie adresa 192.168.1.1 si nici portul 80.
-p TCP -d ! 192.168.1.1 ! www
4.1.4.3.2. Specificarea tipului si codului ICMP
Cand este precizat tipul de protocol ICMP, exista deasemenea argumente ce pot
fi precizate in plus. ICMP nu are porturi. ICMP are un tip si un cod.
Poti sa le specifici folosind nume ICMP (vezi ipchains -h icmp pentru a lista
aceste nume) dupa optiunea “-s”, sau ca numere insemnand tipul ICMP si codul,
unde tipul urmeaza dupa optiunea “-s”, iar codul dupa optiunea “-d”.
Numele ICMP sunt destul de lungi: trebuie sa folosesti doar destul de multe
litere astfel incat sa se deosebeasca unele de altele.
Iata o mica tabela pentru cele mai intalnite tipuri de pachete ICMP:
Numar Nume Cerut de catre
0 echo-reply ping
3 destination-unreachable Any TCP/UDP traffic.
5 redirect routing if not running routing daemon
8 echo-request ping
11 time-exceeded traceroute
Observatie: numele ICMP nu pot fi precedate deocamdata de semnul “!”.
Sub nici o forma sa nu blochezi toate pachetele ICMP de tip 3! Citeste mai jos
“Pachete icmp”.
4.1.4.4. Specificarea interfetei
Optiunea “-i” specifica numele interfatei cu care sa corespunda. O interfata
este dispozitivul fizic prin care intra pachetul sau prin care iese pachetul.
Poti folosi comanda ifconfig pentru a lista interfetele care sunt “sus”.
(in stare de functionare in acel moment).
Interfata pentru pentru pachete ce sosesc (pachetele ce traverseaza chain-ul
input) este considerata interfata prin care au intrat. In mod logic, interfata
pentru pachetele care pleaca (pachetele ce traverseaza chain-ul output) este
interfata prin care vor iesi. Interfata pentru pachetele ce traverseaza
chain-ul forward este deasemenea interfata prin care vor iesi pachetele.
Este perfect valabil sa specifici o interfata care nu exista;
regula nu se va potrivi cu nici un pachet pana cand interfata nu este sus.
Aceasta este extrem de folositor pentru legaturi PPP de dial-up (de obicei
interfete ppp0) si asemanatoare.
Ca un caz special, un nume de interfata terminandu-se cu “+” se va potrivi cu
toate interfetele (fie ca exista sau nu) care incep cu acel sir de caractere.
De exemplu pentru a specifica o regula care sa se potriveasca tuturor
interfetelor PPP, optiunea -i ppp+ ar fi folosita.
Numele interfetei poate fi precedata de “!”, pentru a corespunde cu pachetul
care nu se potriveste cu intefata specificata.
4.1.4.5. Specificarea doar a pachetelor TCP SYN
Uneori este folositor sa permiti conexiunile TCP intr-o singura directie, nu
si in cealalta. De exemplu, ai putea sa permiti conexiuni catre un server
extern WWW, dar nici o conexiune de la acel server.
Naiv ar fi sa blochezi pachetele TCP dinspre server. Din pacate, conexiunile
TCP cer ca pachetele sa circule in ambele directii.
Solutia ar fi sa blochezi numai pachetele folosite pentru a initia
conexiuni. Aceste pachete sunt numite pachete SYN (ok, tehnic sunt pachete cu
flag SYN pus si cu flagurile RST si ACK nepuse, dar le numim pe scurt
pachete SYN). Prin ignorarea acestor pachete, putem sa oprim aceste
conexiuni.
Optiunea “-y” este folosita pentru aceasta; este valida numai pentru
regulile in care specificam tcp ca protocol. De exemplu, pentru a specifica
incercarile de conexiune de la 192.168.1.1:
-p TCP -s 192.168.1.1 -y
Aceasta optiune poate fi inversat prin precedarea “-y” cu semnul “!”, care se
potriveste pentru toate pachetele care nu initiaza conexiuni.
4.1.4.6. Despre fragmente
Uneori un pachet este prea mare pentru a incape cu totul pe conexiune. Cand
aceasta se intampla, pachetul este divizat in fragmente, si trimis ca pachete
multiple. Celalalt capat reansambleaza aceste fragmente pentru a construi
intregul pachet.
Problema cu fragmentele este ca unele dintre argumentele descrise mai sus (in
particular portul sursa, portul destinatie, tipul ICMP, codul ICMP, flagul syn
TCP) cere kernelului sa verifice inceputul pachetului, care exista numai in
primul pachet.
Daca sistemul tau este singura conexiune catre o retea externa, atunci poti
spune kernelului Linux sa reansambleze toate pachetele care trec prin el, prin
compilarea kernelului cu optiunea “IP: always defragment set” egala cu “Y”.
In caz contrar, este important sa stii cum sunt tratate fragmentele de catre
regulile de filtrare. Orice regula de filtrare care cere informatii pe care
nu le avem nu se va potrivi. Aceasta inseamna ca primul fragment este tratat
ca orice alt pachet. Al doilea si urmatoarele nu vor mai fi. De aceea o
regula -p tcp -s 192.168.1.1 www (specificand un port sursa “www”) nu se vor
potrivi cu un fragment (altul decat primul). Nici regula opusa nu va face
acest lucru -p TCP -s 192.168.1.1 ! www.
Oricum, poti sa specifici o regula special pentru fragmentul al doilea si
urmatoarele, folosind optiunea “-f”. Evident, nu este corect sa specifici
porturi TCP sau UDP, tip ICMP, cod ICMP, sau flag syn TCP, intr-o asemenea
regula cu referire la fragmente.
Este de asemenea legal sa specifici ca o regula nu se aplica la al doilea si
urmatoarele fragmente, prin precedarea lui “-f” cu “!”.
De obicei este considerat sigur sa lasi sa treaca al doilea si urmatoarele
fragmente, deoarece filtrarea va afecta primul fragment, si de aceea previne
reansamblarea pe calculatorul destinatie; cu toate acestea, sunt cunoscute
bug-uri care permit caderea sistemului doar prin simpla trasnmitere de
fragmente. Este decizia ta.
Nota pentru network-heads: pachetele cu malformatii (pachete TCP, UDP si
ICMP prea scurte codului de firewall ca sa citeasca tipul portului sau codul
ICMP si tipul) sunt tratate ca fragmente de asemenea. Doar fragmentele TCP
care incep de la pozitia 8 sunt ignorate de catre kernel (un mesaj este trimis
catre syslog, daca acest lucru se intampla). De exemplu, urmatoarea regula va
ignora toate fragmentele ce au ca destinatie 192.168.1.1:
# ipchains -A output -f -d 192.168.1.1 -j DENY
#
4.1.5. Efectele filtrarii de pachete
Acum stim toate modurile in care putem sa folosim o regula pentru a se potrivi
anumitor pachete. Daca un pachet se potriveste cu o regula, urmatoarele
lucruri se intampla:
1. Counter-ul de byte pentru acea regula creste cu o valoare egala cu
marimea pachetului (header si restul pachetului)
2. Counter-ul de pachete pentru acea regula este incrementat.
3. Daca regula o cere, informatii despre pachet sunt scrise in fisierele de
log.
4. Daca regula o cere, TOS al pachetului este schimbat.
5. Daca regula o cere, pachetul este marcat (acest lucru nu este posibil in
kernelurile ver. 2.0).
6. Tinta regulii este examinata pentru a decide soarta acelui pachet.
Pentru varietate le voi examina in ordinea importantei.
4.1.5.1. Specificarea unei tinte
O tinta spune kernelului ce sa faca pachetului care se potriveste unei
reguli. ipchains foloseste “-j” (in sensul “sare la”) pentru argumentul
tintei. Numele tintei trebuie sa fie mai mic decat 8 caractere, si conteaza
daca este scris cu litere mici sau mari: “RETURN” sau “return” sunt lucruri
diferite.
Cel mai simplu caz este atunci cand nu este nici o tinta specificata. Acest
tip de regula (numita uneori “accounting rule”) este folositoare cand dorim
sa avem o evidenta a numarului de pachete care indeplinesc anumite conditii.
Chiar daca se potriveste sau nu kernelul examineaza urmatoarea regula din
chain. De exemplu, pentru a numara pachetele care vin de la 192.168.1.1:
# ipchains -A input -s 192.168.1.1
#
(Folosind “ipchains -L -v” putem vedea counter-ele de pachete si bytes
asociate fiecarei reguli.)
Exista sase tinte speciale. Primele trei sunt destul de simple: ACCEPT,
REJECT si DENY. ACCEPT lasa pachetul sa treaca. DENY ignora pachetul ca si
cand nu ar fi fost primit. REJECT ignora pachetul, insa (daca nu a fost un
pachet ICMP) trimite un pachet replica ICMP catre sursa care spune ca
destinatia nu poate fi atinsa (destination unreachable).
Urmatoarea regula, MASQ spune kernelului sa masqueradeze pachetul. Pentru ca
aceasta tinta sa poate fi folosita trebuie sa fie compilat kernelul cu suport
pentru “IP Masquerading”. Pentru detalii privind masquerading citeste
Masquerading-HOWTO si anexa “Diferente intre ipchains si ipfwadm”. Aceasta
tinta este corecta numai pentru pachetele ce traverseaza chain-ul forward.
O alta tinta importnta este REDIRECT care comunica kernelului sa trimita un
pachet catre un port local in loc de destinatia spre care se indrepta.
Aceasta poate fi specificata doar pentru regulile in care se specifica
protocolul TCP sau UDP. Optional, poate fi specificat un port, sub forma de
nume sau numar, in continuare la “-j REDIRECT” care va determina ca pachetul
sa fie redirectat catre un anumit port, nu spre portul spre care se indrepta.
Aceasta tinta este valabila doar pentru pachetele ce traverseaza chain-ul
input.
Ultima tinta este RETURN, care este similar cu ajungerea pachetului direct la
sfarsitul chain-ului (citeste “Setarea policy-ului” de mai jos).
Orice alta tinta indica un chain definit de catre utilizator (cum este descris
in “Operatii pentru un chain” de mai jos). Pachetul va incepe traversarea
regulilor in acel chain. Daca acel chain nu decide soarta pachetului, odata
traversarea terminata in acel chain, traversarea este continuata de la
urmatoarea regula din chain-ul anterior.
Considera doua chain-uri: input (chain-ul predefinit) si test (un chain
definit de catre utitlizator).
`input’ `Test’
—————————- —————————-
| Rule1: -p ICMP -j REJECT | | Rule1: -s 192.168.1.1 |
|————————–| |————————–|
| Rule2: -p TCP -j Test | | Rule2: -d 192.168.1.1 |
|————————–| —————————-
| Rule3: -p UDP -j DENY |
—————————-
Considera un pachet TCP venind de la 192.168.1.1 si ducandu-se catre 1.2.3.4.
Acesta intra in chain-ul INPUT. Rule1 nu se potriveste cu el, Rule2 se
potriveste asa ca urmatoarea regula care este examinata este prima din
chain-ul test. Rule1 se potriveste dar nu este specificata nici o tinta,
asa ca urmatoarea regula este examinata. Rule2 nu se potriveste asa ca am
ajuns la sfarsitul chain-ului. Astfel ne reintoarcem in chain-ul INPUT, unde
am examinat Rule2, asa ca examinam Rule3 care nici aceasta nu se potriveste.
Deci calea urmata de catre pachet este:
v __________________________
`input’ | / `Test’ v
————————|–/ ———————–|—-
| Rule1 | /| | Rule1 | |
|———————–|/-| |———————-|—|
| Rule2 / | | Rule2 | |
|————————–| ———————–v—-
| Rule3 /–+___________________________/
————————|—
v
Citeste sectiunea “Cum sa iti organizezi regulile firewall-ului” pentru
modalitati efective de a folosi chain-uri definite de catre utilizator.
4.1.5.2. Logarea pachetelor
(nt. log= jurnal,logare=scriere in fisiere de log)
Aceasta este un efect secundare pe care il poate avea faptul ca un pachet sa
se potriveasca cu o regula, poti sa decizi ca informatii despre pachetul
respectiv sa fie scris in fisierele de log prin folosirea optiunii “-l”. In
mod normal nu vei dori acest lucru pentru pachetele normale, dar aceasta este
o optiune folositoare in cazul unor anumite pachete.
Kernelul scrie aceste informatii astfel:
Packet log: input DENY eth0 PROTO=17 192.168.2.1:53 192.168.1.1:1025
L=34 S=0×00 I=18 F=0×0000 T=254
Mesajul din loguri este special conceput concis, continand informatii
folositoare. Contine urmatoarele:
1. “input” este chain-ul care a continut regula care s-a potrivit cu pachetul,
cauzand mesajul din loguri.
2. “DENY” este ceea ce a decis regula privind soarta pachetului. Daca aceasta
este “-” atunci regula nu a afectat deloc pachetul (o regula de
contabilizare).
3. “eth0″ este numele interfetei. Cum pachetul a fost logat in chain-ul input,
inseamna ca “eth0″ este numele interfetei de intrare.
4. “PROTO=17″ insemna ca pachetul apartine protocolului 17. O lista cu
numerele de protocoale este data in fisierul “/etc/protocols”. Cele mai
intalnite sunt 1 (ICMP), 6 (TCP) si 17 (UDP).
5. “192.168.2.1″ este sursa IP al pachetului.
6. “:53″ reprezinta portul sursa al pachetului. Uitandu-ne in fisierul
“/etc/services” vedem ca acest numar corespunde portului “domain” (probabil ca
este un pachet replica de la serverul DNS). Pentru TCP si UDP, acest numar
reprezinta portul sursa. Pentru ICMP, este tipul ICMP. Pentru alte protocoale
va fi 65535.
7. “192.168.1.1″ este adresa IP destinatie.
8. “:1025″ inseamna ca portul destinatie este 1025. Pentru UDP si TCP acesta
reprezinta portul destinatie. Pentru ICMP reprezinta codul. Pentru altele va
fi 65535.
9. “L=34″ inseamna ca pachetul este in marime totala de 34 bytes.
10. “S=0×00″ reprezinta tos (type of service). Imparte la 4 aceasta valoare
pentru a avea tos in formatul folosit de catre ipchains.
11. “I=18″ reprezinta IP ID.
12. “F=0×0000″ reprezinta offset-ul de fragment pe 16 biti plus flaguri. O
valoare ce incepe cu “0×4″ sau “0×5″ inseamna ca bit-ul “Don’t Fragment”
este pus. “0×2″ sau “0×3″ inseamna ca bitul “More Fragments” este pus;
asteapta-te sa urmeze fragmente dupa acesta. Restul numarului reprezinta
offsetul pentru acest fragment, impartit la 8.
13. “T=254″ reprezinta Time To Live (ttl, timpul de existenta) al pachetului.
Aceasta valoare este decrementata la fiecare link pe care il trece, si incepe
deobicei la 15 sau 255.
14. “(#5)” in kernelurile mai recente (versiunile peste 2.2.9, inclusiv)
reprezinta numarul reguli care a determinat mesajul.
Pe sisteme standard Linux, mesajul kernelului este preluat de klogd (daemonul
de logare al kernelului) care paseaza mai departe mesajul catre syslogd
(deamonul pentru logare al sistemului). Fisierul “/etc/syslog.conf”
controleaza comportamentul deamonului syslogd, specificand unde sa afiseze
mesajele primite de la un anumit proces si nivelul de loggare al mesajului
respectiv.
De exemplu, pe sistemul meu, “/etc/syslog.conf” contine doua linii care
specifica afisare mesajelor care se potrivesc cu “kern.info”.
kern.* -/var/log/kern.log
*.=info;*.=notice;*.=warn;\
auth,authpriv.none;\
cron,daemon.none;\
mail,news.none -/var/log/messages
Aceasta inseamna ca mesajele sunt duplicate in “/var/log/kern.log” si in
“/var/log/messages”. Pentru mai multe detalii, vezi “man syslogd.conf”.
4.1.5.3. Schimbarea tos (type of service)
Exista patru biti rar folositi in headerul IP, numiti biti tipul serviciului
(TOS). Valorea acestor biti determina modul in care vor fi tratate pachetele;
cei patru biti sunt “intarziere minima”, “transmitere maxima”, “maxima
siguranta” si “cost minim”. Doar unul dintre acesti biti este permis sa fie
setat. Rob van Nieuwkerk, autorul codul de modificare al TOS, exemplifica:
In special “intarziere minima” este important pentru mine. L-am setat
pentru pachetele “interactive” de pe ruterul linux. Sunt in spatele
unei legaturi de 33.6K. Linux da prioritate pachetelor in trei cozi de
asteptare. In acest mod am o performanta pentru traficul interactiv in
timp ce fac download-uri (ar fi putut merge mai repede, daca nu ar fi
fost o asa coada de asteptare in driver-ul pentru portul serial,
dar intarziere este acum de numai 1.5 secunde).
Nota: evident, nu ai nici un control asupra pachetelor care vin; poti controla
numai prioritatea pachetelor care pleaca. Pentru a negocia prioritatile cu
celalalt capat este necesar un protocol ca RSVP (nu ma intrebati, nu cunosc
nimic despre el).
Cea mai intalnita folosire este setarea conexiunilor ftp si telnet “intarziere
minima” si datelor FTP “transmitere maxima”. Aceasta ar putea fi realizata
dupa cum urmeaza:
ipchains -A output -p tcp -d 0.0.0.0/0 telnet -t 0×01 0×10
ipchains -A output -p tcp -d 0.0.0.0/0 ftp -t 0×01 0×10
ipchains -A output -p tcp -s 0.0.0.0/0 ftp-data -t 0×01 0×08
Optiunea “-t” are doi parametri, amandoi in format hexazecimal. Aceaste
argumete permite modificarea compleza a bitilor TOS: prima valoare si
valoarea curenta a TOS-ului sunt adunate pe biti, apoi a doua valoare este
XOR-uita cu aceasta. Daca aceasta este prea confuz, foloseste urmatoarea
tabela:
TOS Name Value Typical Uses
Minimum Delay – intarziere minima 0×01 0×10 ftp, telnet
Maximum Throughput – transmitere maxima 0×01 0×08 ftp-data
Maximum Reliability – maxima siguranta 0×01 0×04 snmp
Minimum Cost – cost minim 0×01 0×02 nntp
Andi Kleen precizeaza urmatoarele:
Poate ar fi folositor sa facem legatura cu parametrul txqueue-len al ifconfig
in discutia despre biti TOS. Lungimea default a cozii de asteptare pentru
interfata este optimizata pentru placile ethernet, pentru modemuri aceasta
este prea lunga rezultand un randament scazut al planificarii in 3 benzi (in
care punerea in lista de asteptare este realizata de catre TOS). Este o idee
buna sa o setezi cu o valoare optima intre 4-10 pentru modem sau legaturi
simple ISDN; pentru mai multe interfete o coada de asteptare mai lunga este
necesara. Aceasta este o problema pentru kernelurile 2.0 si 2.1, dar in 2.1
este disponibila o optiune pentru ifconfig (cu o versiune recenta de
nettools), pe cand in 2.0 sunt necesare patch-uri pentru codul sursa al
driverelor.
Deci, pentru a avea beneficii maxime din manipularea TOS pentru conexiuni PPP,
da comanda “ifconfig $1 txqueuelen” in scriptul /etc/ppp/ip-up. Numarul care
trebuie folosit depinde de viteza modemului si marimea bufferului; dupa cum
spune si Andi:
Cea mai optima valoare pentru o configuratie data trebuie experimentata. Daca
listele de asteptare sunt prea scurte pe un ruter, atunci pachetele vor fi
ignorate. Deasemenea exista beneficii chiar fara rescrierea TOS, rescriere TOS
este folositoare pentru programele necooperante (dar toate programele standard
ce folosesc Linux sunt cooperante).
4.1.5.4. Marcarea unui pachet
Acest lucru permite interctiuni puternice si complexe cu noua implemetare
Quality of Service apartinand lui Alex Kuznetsov, la fel ca si forwardarea
bazata pe marcarea pachetelor in kernelurile versiunea 2.1 si mai avansate.
Aceasta optiune este ignorata in ver. 2.0.
4.1.5.5. Operatii pentru un chain
O foarte folositoare caracteristica a ipchains-ului este posibilitatea
gruparii regulilor in chain-uri. Poti sa denumesti chain-urile cum doresti,
atata timp cat nu intra in conflict cu chain-urile predefinite (input,
output, forward) sau cu tintele (MASQ, REDIRECT, ACCEPT, DENY, REJECT sau
RETURN). Recomand sa folosesti numirea chain-urile cu litere mari, deoarece
voi folosi numele mari pentru viitoare extensii. Numele unui chain poate fi in
lungime de pana la 8 caractere.
4.1.5.6. Crearea unui chain nou
Sa creeam un chain nou cu numele de test.
# ipchains -N test
#
Este simplu. Acum poti sa pui reguli in el in felul in care este prezentat mai
sus.
4.1.5.7. Stergerea unui chain
Stergerea unui chain este simpla de asemenea.
# ipchains -X test
#
De ce “-X”, pentru ca toate literele bune au fost folosite.
Exista doua restrictii in ceea ce priveste stergerea de chain-uri: chain-ul
trebuie sa fie gol (vezi “Stergerea tuturor regulilor unui chain” de mai jos)
si nu trebuie sa fie tinta nici unei reguli. Nu poti sterge nici unul dintre
chain-urile predefinite.
4.1.5.8. Stergerea tuturor regulilor unui chain
Si acest lucru este simplu de realizat prin optiunea “-F”, de exemplu:
# ipchains -F forward
#
Daca nu specifici un chain atunci toate regulile vor fi sterse.
4.1.5.9. Listarea regulilor unui chain
Poti lista toate regulile dintr-un chain folosind comanda “-L”:
# ipchains -L input
Chain input (refcnt = 0): (policy ACCEPT)
target prot opt source destination ports
ACCEPT icmp —– anywhere anywhere any
# ipchains -L test
Chain test (refcnt = 1):
target prot opt source destination ports
DENY icmp —– localnet/24 anywhere any
#
“Refcnt-ul” afisat la listarea regulilor din chain-ul test, indica numarul de
reguli care au ca tinta chain-ul test. Valoarea acesteia trebuie sa fie 0 (si
chain-ul sa fie gol) inainte ca acest chain sa poata fi sters.
Daca numele chain-ului este omis atunci toate chain-urile sunt listate chiar
si cele goale.
Sunt trei optiuni care pot fi folosite impreuna cu “-L”. Optiunea “-n”
(numeric) este foarte folositoare deorece impiedica ipchains sa incerce
rezolvarea IP-lor in nume, care (daca folosesti ca majoritatea oamenilor DNS)
va cauza mari intarzieri daca DNS-ul tau nu este configurat corect, sau ai
filtrat cererile catre serverele DNS. Cauzeaza deasemenea afisarea porturilor
sub forma de numere, mai degraba decat nume.
Optiunea “-v” iti arata toate detaliile regulii, cum ar fii counter-ele de
pachete si bytes, mask-urile TOS, interfetele si marcajul pachetelor. In caz
contrar aceste optiuni sunt omise. De exemplu:
# ipchains -v -L input
Chain input (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp —– 0xFF 0×00 lo anywhere anywhere any
Observati ca valoarea countere-lor pentru pachete si bytes sunt afisate cu
ajutorul sufixelor “K”, “M” sau “G” pentru 1000, 1.000.000 si respectiv
1.000.000.000. Folosirea optiunii “-x” (expandeaza numerele) afiseaza numerele
in format lung in ca bytes.
4.1.5.10. Resetarea (aducerea la 0) a counter-elor
Este folositor sa ai posibilitatea de a reseta counter-ele. Aceasta se
realizeaza cu ajutorul optiunii “-Z”. De exemplu:
# ipchains -v -L input
Chain input (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp —– 0xFF 0×00 lo anywhere anywhere any
# ipchains -Z input
# ipchains -v -L input
Chain input (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
0 0 ACCEPT icmp —– 0xFF 0×00 lo anywhere anywhere any
#
Problema cand abordezi lucrurile in acest mod este ca uneori doresti sa vezi
valorile counter-elor chiar inainte de a le reseta. In exemplul de mai sus,
este posibil ca unele pachete sa fii trecut intre comenzile “-L” si “-Z”. Din
acest motiv este posibila folosirea impreuna a acestor comenzi, sa resetezi
valoarea counter-elor chiar in momentul afisarii acestora. Din nefericire,
daca faci asta, nu poti sa actionezi doar asupra unui singur chain, trebuie sa
listezi si resetezi counter-ele pentru toate chain-urile.
# ipchains -L -v -Z
Chain input (policy ACCEPT):
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp —– 0xFF 0×00 lo anywhere anywhere any
Chain forward (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain output (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain test (refcnt = 0):
0 0 DENY icmp —– 0xFF 0×00 ppp0 localnet/24 anywhere any
# ipchains -L -v
Chain input (policy ACCEPT):
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp —– 0xFF 0×00 lo anywhere anywhere any
Chain forward (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain output (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain test (refcnt = 0):
0 0 DENY icmp —– 0xFF 0×00 ppp0 localnet/24 anywhere any
#
4.1.5.11. Setarea policy-ului
Am atins in treacat ce se intampla cand un pachet ajunge la capatul unuia
dintre chain-urile predefinite, cand am discutat modul in care pachetele
circula prin chain-uri, in capitolul de mai sus “Specificarea unei tinte”.
In acest caz, politica (policy-ul) chain-ului determina soarta pachetului.
Doar chain-urile predefinite (input, output si forward) au policy, deoarece
in chain-urile definite de catre utilizator cand se ajunge la capatul
acestora, traversarea continua din chain-ul anterior.
Policy-ul poate fi unul din primele patru tinte speciale: ACCEPT, DENY,
REJECT sau MASQ. MASQ este valid doar pentru chain-ul “forward”.
Este deasemenea important sa observi ca tinta RETURN intr-o regula intr-unul
din chain-urile predefinite este folositoare pentru a se folosi in mod special
policy-ul chain-ului, cand un pachet se potriveste cu regula.
4.1.6. Operatii pentru masquerading
Sunt cativa parametri pe care ii poti modifica in cazul masquerading-ului.
Sunt legate de ipchains, pentru ca nu se merita scrierea unei noi comenzi
pentru aceasta.
Comanda pentru masqueradare este “-M”, si poate fi combinata cu “-L” pentru a
lista conexiunile care sunt in mod curent masqueradate, sau cu “-S” pentru a
seta parametrii pentru masquerading.
Comanda “-L” poate fi insotita de “-n” (afisarea de numere in loc de nume
pentru adrese IP si porturi) sau “-v” (afiseaza deltas in numere succesive
pentru conexiunile masquradate, doar in caz daca te intereseaza).
Comanda “-S” ar trebui urmata de trei valori pentru timeout, fiecare valoare
in secunde: pentru sesiunile TCP, pentru sesiunile TCP dupa un pachet FIN, si
pentru pachete UDP. Daca nu doresti una din aceste valori, pur si simplu pune
valoarea 0.
Valorile default sunt listate in “/usr/src/linux/include/net/ip_masq.h” si
sunt 15 minute, 2 minute si respectiv 5 minute.
Cea mai intalnita valoare ce trebuie schimbata este prima, pentru FTP (vezi
mai jos “FTP”).
Observa problemele legate de setarea valorile pentru timeout in “Nu pot
preciza timeout-uri pentru masquerading”.
4.1.7. Verificarea unui pachet
Uneori doresti sa vezi ce se intampla cand intra un anumit pachet, cum ar fi
pentru testarea regulilor firewall-ului. ipchains are comanda “-C”, ce
permite acest lucru, folosind exact aceleasi rutine pe care le foloseste
kernelul pentru diagnosticarea pachetelor reale.
Poti stipula care chain sa testeze pachetul cu optiunea “-C” urmat de
numele pachetului. In timp ce kernelul incepe intodeauna traversarea in
chain-urile input, output sau forward, ai puterea sa incepi traversarea in
orice chain in scopul testarii.
Detaliile in ceea ce priveste “pachetul” sunt specificate folosind aceeasi
sintaxa din specificarea regulilor. In special, protocolul “-p”, adresa sursa
“-s”, adresa destinatie “-d”, si interfata “-i” sunt obligatorii. Daca
protocolul este TCP sau UDP, atunci un singur port destinatie si un singur
port sursa trebuie specificat, daca protocolul este ICMP atunci trebuie
specificat tipul si codul (doar daca nu este specificata optiunea “-f” pentru
a preciza un fragment, caz in care aceste optiuni sunt ilegale).
Daca protocolul este TCP (si optiunea “-f” nu este specificata), optiunea “-y”
poate fi specificata, pentru a indica faptul ca pachetul de test are bitul SYN
pus.
Dam mai jos un exemplu de testare a unui pachet ce vine de la 192.168.1.1,
portul 60000 catre 192.168.1.2, portul www, intrand prin interfata eth0, in
chain-ul “input”. Acesta este un caz clasic de initiere a unei conexiuni www:
# ipchains -C input -p tcp -y -i eth0 -s 192.168.1.1 60000 -d 192.168.1.2 www
packet accepted
#
4.1.8. Mai multe reguli dintr-o data si ceea ce se intampla atunci
Uneori o singura linie de comanda poate produce mai multe efecte. Aceasta se
realizeaza in doua moduri. Intai, poti sa specifici un hostname care este
rezolvat (folosind DNS) in mai multe adrese IP, ipchains se va comporta ca si
cum ai fi dat mai multe comenzi pentru fiecare adresa IP in parte.
De exemplu, daca hostname-ul “www.foo.com” este rezolvat in trei adrese IP,
si hostname-ul “www.bar.com” in doua adrese IP, atunci comanda
“ipchains -A input -j reject -s www.bar.com -d www.foo.com” ar fi echivalenta
cu introducerea a sase reguli diferite in chain-ul input, daca s-ar folosi
adrese IP.
Un alt mod prin care sa determini ipchains sa realizeze mai multe actiuni este
prin folosirea optiunii bidirectionale “-b”. Aceasta optiune determina
ipchains sa se comporte ca si cum ai fi dat comanda de doua ori, insa a doua
oara cu parametrii de la sursa si destinatie inversati. De exemplu, pentru a
evita forwardarea catre sau de la 192.168.1.1:
# ipchains -b -A forward -j reject -s 192.168.1.1
#
Personal, nu imi place prea mult aceasta optiune “-b”; daca doresti utilitate
citeste “Folosirea ipchains-save” de mai jos.
Optiunea “-b” poate fi folosita langa comenzile de introducere de reguli
(“-I”), stergere (“-D”) (dar nu varianta care accepta un numar al unei
reguli), adaugare (“-A”) si verificare (“-C”).
O alta optiune folositoare este “-v” care iti afiseaza exact ceea ce ipchains
realizeaza prin comenzile date. Acest lucru este folositor daca folosesti
comenzi ce pot avea efectul a mai multor reguli. De exemplu, aici verificam
comportamentul fragmentelor intre 192.168.1.1 si 192.168.1.2.
# ipchains -v -b -C input -p tcp -f -s 192.168.1.1 -d 192.168.1.2 -i lo
tcp opt —f- tos 0xFF 0×00 via lo 192.168.1.1 -> 192.168.1.2
* -> *
packet accepted
tcp opt —f- tos 0xFF 0×00 via lo 192.168.1.2 -> 192.168.1.1
* -> *
packet accepted
#
4.2. Exemple folositoare
Am o conexiune dialup PPP (-i ppp0). Citesc stirile (-p TCP -s
news.virtual.net.au nntp) si mail-ul (-p TCP -s mail.virtual.net.au pop-3) de
fiecare data cand ma conectez. Folosesc metoda de FTP a Debianului pentru a-mi
updata sistemul regulat (-p TCP -y -s ftp.debian.org.au ftp-data). Navighez pe
web cu ajutorul proxy-ului ISP-ului atata timp cat acesta merge (-p TCP -d
proxy.virtual.net.au 8080), dar nu suport bannerele de la doubleclick.net in
arhivele Dilbert (-p TCP -y -d 199.95.207.0/24 and -p TCP -y -d
199.95.208.0/24).
Nu ma deranjeaza ca oameni sa incerce sa faca ftp pe masina mea cat timp sunt
online (-p TCP -d $LOCALIP ftp), dar nu vreau ca nimeni din exterior sa
pretinda ca are una din adresele retelei mele interne (-s 192.168.1.0/24).
Acest lucru este numit spoofare IP, si exista o modalitate mai buna de a te
proteja impotriva acesteia in kernelurile 2.1.x si mai avansate: citeste “Cum
realizez protectia impotriva spoofarii IP”.
Aceasta configurare este destul de simpla, pentru ca nu sunt in mod curent
alte hosturi in reteaua mea interna.
Doresc ca nici un proces local (ex. lynx, netscape) sa se conecteze la
doubleclick.net:
# ipchains -A output -d 199.95.207.0/24 -j REJECT
# ipchains -A output -d 199.95.208.0/24 -j REJECT
#
Acum doresc sa realizez prioritati asupra a pachete variate ce pleaca (nu prea
are sens sa fac acest lucru pentru pachetele ce intra). Cum am un numar mai
mare de acest tip de reguli, are sens sa le pun pe toate intr-un singur chain,
numit ppp-out.
# ipchains -N ppp-out
# ipchains -A output -i ppp0 -j ppp-out
#
Intarziere minima pentru traficul www si telnet.
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d proxy.virtual.net.au 8080 -t 0×01 0×10
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 telnet -t 0×01 0×10
#
Cost minim pentru canalul de date ftp, nntp, si pop3:
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 ftp-data -t 0×01 0×02
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 nntp -t 0×01 0×02
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 pop-3 -t 0×01 0×02
#
Sunt cateva restrictii pentru pachetele ce vin prin interfata ppp0: se cream
atunci un chain numit “ppp-in”:
# ipchains -N ppp-in
# ipchains -A input -i ppp0 -j ppp-in
#
Acum, nici un pachet care vine prin interfata ppp0, nu are voie sa pretinda ca
are adresa sursa 192.168.1.*, asa ca le igoram si le logam:
# ipchains -A ppp-in -s 192.168.1.0/24 -l -j DENY
#
Permit pachetele catre DNS (rulez un server de nume care inainteaza toate
cererile catre 203.29.16.1, asa ca ma astept la pachete replica DNS doar de
acolo, pachete catre portul ftp, si doar canalul de date pentru conexiunile
ftp in exterior (care ar trebui sa fie doar pe un port peste 1023, si pe
porturile pentru X11 in jur de 6000).
# ipchains -A ppp-in -p UDP -s 203.29.16.1 -d $LOCALIP dns -j ACCEPT
# ipchains -A ppp-in -p TCP -s 0.0.0.0/0 ftp-data -d $LOCALIP 1024:5999 -j ACCEPT
# ipchains -A ppp-in -p TCP -s 0.0.0.0/0 ftp-data -d $LOCALIP 6010: -j ACCEPT
# ipchains -A ppp-in -p TCP -d $LOCALIP ftp -j ACCEPT
#
Accept replay-urile la pachetele TCP:
# ipchains -A ppp-in -p TCP ! -y -j ACCEPT
#
In sfarsit conexiunile locale sunt ok:
# ipchains -A input -i lo -j ACCEPT
#
Acum, politica default in chain-ul input este DENY, astfel incat orice altceva
este ignorat:
# ipchains -P input DENY
#
Observatie: Nu mi-as configura chain-urile in aceasta ordine, deoarece
pachetele ar putea sa treaca in timp ce introduc regulile. Cel mai sigur este
sa setezi politica DENY intai, apoi sa introduci regulile. Bineinteles, daca
regulile tale au nevoie de cereri DNS pentru a rezolva numele, s-ar putea sa
fi in necaz.
4.2.1. Folosirea ipchains-save
Configurarea regulilor pentru firewall in modul in care doresti, si apoi sa
incerci sa memorezi comenzile pe care le-ai folosit ca sa faci acelasi lucru
din nou este chinuitor.
Asa ca, ipchains-save este un script care citeste configuratia curenta a
chain-urilor si le salveaza intr-un fisier. Deocamdata te tin in suspans cu
privire la ce realizeaza ipchains-retore.
ipchains-save poate salva un singur chain, sau toate chain-urile (daca nici un
nume de chain, nu este specificat). Singura optiune permisa este “-v” care
afiseaza regulile pe masura ce acestea sunt salvate. Politica acestor chain-uri
este deasemenea salvata pentru chain-urile input, output si forward.
# ipchains-save > my_firewall
Saving `input’.
Saving `output’.
Saving `forward’.
Saving `ppp-in’.
Saving `ppp-out’.
#
4.2.2. Folosirea ipchains-restore
ipchains-restore restaureaza chain-urile salvate cu ipchains-save. Poate avea
doua optiuni: “-v” care afiseaza fiecare regula pe masura ce este adaugata, si
“-f” care obliga stergerea chain-urile definite de catre utilizator daca
exista, in modul descris mai jos.
Daca este gasit un chain definit de utilizator este gasit in fisierul din care
se restaureaza regulile, ipchains verifica daca nu exista deja acel chain.
Daca exista, atunci vei fi intrebat daca fie chain-ul respectiv sa fie golit
de reguli, fie sa fie sarit. Daca specifici “-f” in linia de comanda, nu vei
mai fi intrebat, chain-ul va fi golit de reguli.
De exemplu:
# ipchains-restore < my_firewall
Restoring `input’.
Restoring `output’.
Restoring `forward’.
Restoring `ppp-in’.
Chain `ppp-in’ already exists. Skip or flush? [S/f]? s
Skipping `ppp-in’.
Restoring `ppp-out’.
Chain `ppp-out’ already exists. Skip or flush? [S/f]? f
Flushing `ppp-out’.
#
5. Diverse
Aceasta parte contine toate informatiile si FAQ-urile pe care nu am putut sa
le introduc in structura de mai sus.
5.1. Cum sa iti organizezi regulile firewall-ului
Aceasta intrebare cere putina gandire. Poti incerca sa le organizezi pentru a
optimiza viteza (minimizezi numarul de reguli pentru cele mai comune pachete)
sau sa cresti manevrabilitatea.
Daca ai o legatura care se intrerupe, sa spunem o conexiune PPP, ai putea dori
ca prima regula in chain-ul input sa fie “-i ppp0 -j DENY” in timpul bootarii,
apoi sa ai ceva de genul acesta in scriptul ip-up:
# Re-create the `ppp-in’ chain.
ipchains-restore -f < ppp-in.firewall
# Replace DENY rule with jump to ppp-handling chain.
ipchains -R input 1 -i ppp0 -j ppp-in
Scriptul ip-down ar arata astfel:
ipchains -R input 1 -i ppp0 -j DENY
5.2. Ce anume sa nu filtrezi spre afara
Sunt cateva lucruri de care trebuie sa fi constient inainte de a incepe
filtrarea pachetelor pe care nu le doresti.
5.2.1. Pachete icmp
ICMP este folosit (printre alte lucruri) pentru a indica esecul alte
protocoale (cum ar fi TCP si UDP). Pachetele “destination-unreachable” in
special. Blocarea acestor pachete inseamna ca niciodata nu vei avea erori de
genul “Host unreachable” sau “No route to host”; orice conexiune doar va
astepta o replica (replay) care nu va veni niciodata. Aceasta este iritabil,
dar rar fatal.
O problema mai grava este rolul ICMP in descoperirea MTU-ului. Toate
implementarile bune TCP (Linux este inclus) folosesc descoperirea MTU pentru a
incerca sa isi dea seama care este marimea maxima a unui pachet care poate
ajunge la destinatie fara sa fie fragmentat (fragmentarea incetineste
performanta, in special cand fragmente ocazionale sunt pierdute). Descoperirea
MTU functioneaza prin transmiterea de pachete cu bit “nu fragmenta” pus, si
apoi transmiterea de pachete mai mici daca primeste replica ICMP indicand ca
este necesarea fragmentarea. Acesta este un tip de pachet
“destination-unreachable”, si daca nu este primit, sistemul nu isi va reduce
MTU-ul, si performantele nu vor exista.
Observa faptul ca este comun sa blochezi toate pachetele ICMP de redirectare
(de tip 5); aceastea pot fi folosite pentru a manvevra rutarea (deasemenea
stive bune IP au masuri de protectie), asa ca sunt vazute ca risc minim.
5.2.2. Conexiunile TCP catre servere DNS (servere de nume)
Daca incerci sa blochezi conexiunile TCP catre exterior, tine minte ca DNS nu
foloseste intodeauna UDP; daca raspunsul de la server depaseste 512 bytes,
clientul foloseste o conexiune TCP (tot spre portul 53) pentru date.
Aceasta poate fi o capcana deoarece DNS va merge in mare parte. Daca nu
permiti asemenea transferuri TCP; este posibil sa experimentezi intarzieri
mari si alte probleme ocazionale DNS.
Daca aceste cereri DNS sunt intodeauna catre aceeasi sursa externa (fie direct
prin folosirea liniei de nameserver din /etc/resolv.conf, fie folosind un
nameserver pentru cache in mod forward), atunci ai nevoie doar sa permiti
conexiunile TCP catre portul 53 pe acel nameserver de la portul local 53 (in
caz in care folosesti nameserver pentru cache) sau de la un port local (>1023)
daca folosesti /etc/resolv.conf.
5.2.3. FTP
Problema clasica a filtrului de pachete este FTP. FTP are doua moduri; cel
traditional care este numit mod activ, si cel mai recent care este numit ftp
pasiv. Browsere-le web folosesc de obicei default modul pasiv, pe cand
ftp-urile din linia de comanda modul activ.
In mod activ, cand celalalt capat doreste sa trimita un fisier (sau chiar ca
rezultat a unei comenzi ls sau dir) incerca sa deschida o conexiune TCP catre
masina locala. Asta inseamna ca nu poti sa filtrezi aceste conexiuni TCP fara sa
impiedici conexiunile ftp active.
Daca ai posibilitatea sa folosesti ftp pasiv, atunci este bine; modul pasiv
creaza conexiuni TCP de la client la server, chiar si pentru datele care vin.
In caz contrar, este recomandat sa lasi conexiunile TCP pe porturile locale
mai mari de 1024 si nu intre 6000 si 6010 (6000 este folosit de X).
5.3. Filtrarea Pingului Mortii
Sistemele Linux sunt acum imune la celebrul Ping al Mortii, care presupune
trimiterea de pachetele ICMP anormal de mari care umple bufferele in stiva TCP
de pe sistem cauzand blocarea acestuia.
Daca protejezi sisteme care ar putea fi vulnerabile, poti in mod simplu sa
ignori fragmentele ICMP. In mod normal pachetele ICMP nu sunt atat de mari
pentru a fi nevoie de fragmentarea acestora, asa ca nu va influenta nimic in
rau, exceptand ping-urile cu pachete de marime mare. Am auzit (neconfimat)
rapoarte cum ca pentru unele sisteme ar fi suficient numai ultimul fragment al
unui asemenea pachet ICMP, pentru a bloca sistemul, deci blocarea numai a
primului fragment nu este recomandata.
In timp ce exploiturile pe care le-am vazut foloseau numai protocolul ICMP
pentru aceste atacuri, nu exista nici un motiv pentru care TCP si UDP sa nu
fie folosit in acelasi mod, asa ca blocarea fragmentelor ICMP este doar o
solutie temporara.
5.4. Filtrarea pentru Teardrop si Bonk
Teardrop si Bonk sunt doua tipuri de atacuri (in principal asupra masinilor ce
ruleaza Windows NT) care se bazeaza pe fragmente ce se suprapun partial.
Acestea pot fi oprite prin configurarea sistemului Linux sa realizeze
defragmentare sau sa nu permita fragmente catre sistemele vulnerabile.
5.5. Filtrarea fragmentelor in masa
Cateva stive TCP mai putin sigure se spune ca au probleme in ceea ce priveste
numarul mare de fragmente de pachete, atunci cand nu primesc toate
fragmentele. Linux nu are aceasta problema. Poti filtra aceste fragmente (care
pot sa impiedice folosirea lor legitima) sau sa compilezi kernelul cu optiunea
“IP: always defragment” setata “Y” (doar daca sistemul tau linux este singura
ruta pentru aceste pachete).
5.6. Schimbarea regulilor din firewall
Sunt cateva probleme legate de viteza cu care pot fi schimbate regulile din
firewall. Daca nu esti atent, poti sa lasi pachete sa intre cand esti la
jumatatea acestor modificari. O rezolvare simpla ar fi:
# ipchains -I input 1 -j DENY
# ipchains -I output 1 -j DENY
# ipchains -I forward 1 -j DENY
… realizeaza modificari …
# ipchains -D input 1
# ipchains -D output 1
# ipchains -D forward 1
#
Se ignora astfel toate pachetele pe durata modificarilor.
Daca schimbarile tale sunt doar intr-un singur chain, ai putea crea un nou
chain cu noile reguli, si apoi sa inlocuiesti (“-R”) regula care facea
referire la vechiul chain cu o noua regula catre noul chain: apoi poti sa
stergi vechiul chain. Aceasta inlocuire va fi automata.
5.7. Cum realizez protectia impotriva spoofarii IP
Spoofarea IP este o tehnica in care un host trimite pachete care pretind ca
sunt de la un alt host. Cum filtrarea de pachete ia decizii bazandu-se pe
adresa sursa, spoofarea IP este folosita pentru a pacali filtrele de pachete.
Este folosita deasemenea pentru a ascunde identitatea atacatorilor care
folosesc atacuri SYN, Teardrop, Ping of Death si similare (nu iti face griji
daca nu stii ce inseamna).
Cea mai buna cale de a te proteja contra spoofarii este Verificarea adresei
sursa, si este realizata de catre codul de rutare, si deloc de catre cel al
firewall-ului. Verifica existenta fisierului
/proc/sys/net/ipv4/conf/all/rp_filter. Daca exista, atunci pornirea
Verificarii adresei sursa este solutia potrivita pentru tine. Pentru a realiza
acest lucru, introduce urmatoarele linii undeva in scripturile de pornire,
inainte de initializarea oricarei interfete de retea:
# Aceastea este cea mai buna metoda:
# da drumu la Verificarea adresei sursa si ai protectie anti-spoof
# pentru toate interfetele curente si viitoare.
if [ -e /proc/sys/net/ipv4/conf/all/rp_filter ]; then
echo -n “Setting up IP spoofing protection…”
for f in /proc/sys/net/ipv4/conf/*/rp_filter; do
echo 1 > $f
done
echo “done.”
else
echo PROBLEMS SETTING UP IP SPOOFING PROTECTION. BE WORRIED.
echo “CONTROL-D will exit from this shell and continue system startup.”
echo
# Start a single user shell on the console
/sbin/sulogin $CONSOLE
fi
(nt. sau in fisierul sysctl.conf adauga:
# Controls source route verification
net.ipv4.conf.default.rp_filter = 1
)
Daca nu poti realiza acest lucru, atunci poti in mod manual sa introduci
reguli pentru a proteja fiecare interfata. Aceasta cere insa cunoasterea
fiecarei interfete. Kernelurile 2.1 rejecteaza automat pachetele care pretind
a veni de la adresele 127.* (rezervate pentru interfata loopback, lo).
De exemplu, sa presupunem ca avem trei interfete, eth0, eth1 si ppp0. Folosim
ifconfig pentru a vedea adresele interfetelor si netmaskul acestora. Sa zicem
ca eth0 este atasata unei retele 192.168.1.0 cu netmask-ul 255.255.255.0, eth1
apartine unei retele 10.0.0.0 cu netmask 255.0.0.0, si ppp0 este conectata la
Internet (unde orice adrese, exceptand cele din clasele private, sunt
permise). Introducem regulile:
# ipchains -A input -i eth0 -s ! 192.168.1.0/255.255.255.0 -j DENY
# ipchains -A input -i ! eth0 -s 192.168.1.0/255.255.255.0 -j DENY
# ipchains -A input -i eth1 -s ! 10.0.0.0/255.0.0.0 -j DENY
# ipchains -A input -i ! eth1 -s 10.0.0.0/255.0.0.0 -j DENY
#
Aceasta rezolvare a problemei nu este atat de buna cum este Verificarea
adresei sursa, deoarece daca reteaua se schimba, trebuie sa iti modifici
regulile din firewall.
Daca ai un kernel ver 2.0, ai dori sa iti protejezi chiar si interfata
loopback:
# ipchains -A input -i ! lo -s 127.0.0.0/255.0.0.0 -j DENY
#
5.8. Proiecte mai avansate
Exista o biblioteca pe care am scris-o, inclusa in distributia surselor numita
“libfw”. Aceasta foloseste posibilitatea din IP Chains ver 1.3 si peste, de
a copia un pachet pentru a putea fi folosit in mediul utilizator (folosind
optiunea IP_FIREWALL_NETLINK).
Valorea cu care este marcat pachetul poate fi folosita pentru a specifica
parametrii de Calitate a serviciului pentru pachete, sau pentru a specifica
cum ar trebui sa fie facuta forwardarea de porturi pentru pachete. Nu am
folosit nici una dintre acestea, dar daca ai vreo observatie contacteaza-ma.
Lucuri cum ar fi verificarea dupa stare (prefer termenul de firewall dinamic)
pot fi implementate in mediul utilizator prin folosirea acestei biblioteci.
Alta idee mai interesanta ar fi controlarea pachetelor intr-un mediu
utilizator cu ajutorul unui daemon, destul de usor de realizat.
5.8.1. SPF: filtrare dupa starea pachetului (stateful packet filtering)
ftp://ftp.interlinx.bc.ca/pub/spf <ftp://ftp.interlinx.bc.ca/pub/spf> este
site-ul proiectului SPF, apartinand lui Brian Murrell, care realizeaza
urmarirea conexiunile in mediu utilizator. Se adauga astfel securitate
simnificativa pentru site-uri cu banda limitata.
In prezent nu este disponibila multa documentatie, dar iata postari pe o lista
de discutii in care Brian raspunde la niste intrebari:
> cred ca se realizeaza exact ce doresc. Intra in functiune o regula
> temporara pentru a permite intrarea pachetele ce vin ca raspuns la o
> cerere anterioara
Da, exact asta se realizeaza. Cu cat este mai compatibil cu mai multe
protocoale, cu atat regula temporara este corecta. Pentru moment
suporta (din cate imi amintesc, scuzati eventualele erori sau
omisiuni) FTP (atat activ, cat si pasiv, inautru sau spre exterior),
RealAudio, traceroute, ICMP si ICQ simplu (conexiuni dinspre servere
ICQ, si conexiuni TCP directe, dar conexiuni secundare directe TCP
pentru lucruri ca transferul de fisiere, nu sunt inca realizate)
> este un inlocuitor pentru ipchains sau un lucru suplimentar?
Este un lucru suplimentar. Gandeste-te la ipchains ca la un engine
care permite sau interzice pachetelor traversarea printr-un sistem
linux. SPF este driver-ul, care monitorizeaza constant traficul si
comunica ipchains-ului ce anume sa schimbe in reguli pentru a permite
un anumit tip de trafic.
5.8.2. “Hack-ul” ftp-data al lui Michael Hasenstein
Michael Hasenstein, de la SuSE, a scris un patch de kernel care adauga
urmarirea conexiunilor ftp pentru ipchains. Poate fi gasit la
http://www.suse.de/~mha/patch.ftp-data-2.gz
<http://www.suse.de/~mha/patch.ftp-data-2.gz>.
5.9. Planuri de viitor
Realizarea de firewall si NAT-ul au fost rescrise pentru 2.4. Planuri si
discutii sunt disponibile pe lista de discutii de la netfilter (vezi
http://lists.samba.org <http://lists.samba.org>). Aceste versiuni noi ar
trebui sa rezolve multe dintre problemele actuale de utilizare (realizarea de
masquerading si firewall nu ar trebui sa fie asa de grea) si sa permite
dezvoltarea de firewall-uri mai flexibile.
6. Probleme des intalnite
6.1. ipchains -L ingheata!
Probabil ca ai blocate cererile catre DNS; eventual va da timeout. Incearca sa
folosesti optiunea “-n” (numeric), care previne ipchains sa rezolve numele.
6.2. Specificarea inversa nu poate fi realizata!
Trebuie sa pui semnul “!” singur, cu spatii de o parte si de alta. O greseala
clasica este:
# ipchains -A input -i !eth0 -j DENY
#
Nu va exista niciodata o interfata numita “!eth0″, dar ipchains nu isi da
seama de acest lucru.
6.3. Masqueradarea/Forwardarea nu se realizeaza!
Verifica daca forwardarea pentru pachete este setata (in kernelurile recente
default este scos, insemnand ca pachetele nici macar nu vor incerca sa
traverseze chain-ul “forward”). Poti sa ii pornesti aceasta facilitate prin:
# echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
#
Daca aceasta comanda functioneaza, o poti pune intr-unul din scripturile ce
ruleaza la bootare, pentru a avea tot timpul aceasta facilitate; desi vei dori
sa iti configurezi firewall-ul, in caz contrar exista posibilitatea ca unele
pachete sa treaca.
6.4. Tinta -j REDIR nu merge!
Trebuie sa permiti forwardarea de pachete (citeste mai sus) pentru ca
redirectarea sa fie posibila; altfel codul de rutare ignora pachetul. Asa ca
daca folosesti doar redirect, si nu ai forwarding-ul setat, ar trebui sa iti
dai seama ca este de la asta.
Observa ca REDIR (fiind in chain-ul input) nu afecteaza conexiunile catre
procesele locale.
6.5. Specificare mai multor interfete (ex “-i ppp+”) nu merge!
Exista un defect de programare in kernelurile ver. 2.1.102 si 2.1.103 (si
in unele patch-uri mai vechi pe care le-am relizat) care determina
comanda ipchains de specificare a mai multor interfete (ex “-i ppp+”) sa nu
mearga.
Acest lucru a fost indreptat in kernelurile recente si in patch-ul 2.0.34 de
pe site-ul web. Poti deasemenea sa il indrepti manual, in sursele kernelului
modificand linia 63 din fisierul include/linux/ip_fw.h:
#define IP_FW_F_MASK 0x002F /* All possible flag bits mask */
In loc de 0x002F ar trebui sa fie “0x003F”. Modifica si recompileaza kernelul.
6.6. TOS nu merge!
Aceasta este greseala mea: setarea campului TOS nu a setat in realitate TOS
in kernelurile ver. 2.1.102 pana la 2.1.111. Aceasta problema a fost rezolvata
in 2.1.112.
6.7. ipautofw si ipportfw nu merg!
Pentru 2.0.x, aceasta este adevarat; nu am avut timp pentru a crea si mentine
un patch pentru ipchains si ipautofw/ipportfw.
Pentru 2.1.x, downloadeaza ipmasqadm al lui Juan Ciarlante de la:
<url url=”http://juanjox.linuxhq.com/”
name=”http://juanjox.linuxhq.com/”>
si foloseste-l la fel ca si cum ai fi folosit ipautofw si ipportfw, cu
exceptia faptului ca in loc de ipportfw tastezi ipmasqadm portfw, si in loc de
ipautofw tastezi ipmasqadm autofw.
6.8. xosview este stricat!
Fa upgrade la versiunea 1.6.0 sau mai avansata, unde nu este necesar nici un
fel de reguli in firewall pentru kernelurile 2.1.x. Se pare ca iar nu
functioneaza in ver. 1.6.1.; te rog contacteaza autorul (nu este greseala
mea!).
6.9. Segmentation Fault din cauza tintei “-j REDIRECT”!
Acesta este o eroare de programare in ipchains, ver. 1.3.3. Upgrade.
6.10. Nu pot preciza valori de timeout pentru masquerading!
Este adevarat (pentru kernelurile 2.1.x) pana la ver. 2.1.123. In 2.1.124,
incercarea de a seta valori pentru timeout-ul din masqueradig cauza o blocare
a kernelului (schimba return cu ret la linia 1328 din fisierul
net/ipv4/ip_fw.c). In 2.1.125, functioneaza cum trebuie.
6.11. Vreau sa filtrez IPX!
Asta se pare ca vor si altii. Din pacate codul meu acopera doar IP. Insa,
exista posibilitatea pentru a filtra IPX! Trebuie doar sa scrii codul, te voi
ajuta unde este posibil.
7. Un exemplu serios
Acest exemplu a fost luat de la Michael Neuling si tutorialul meu din
LinuxWorld din Martie 1999; acesta nu este singura cale pentru a rezova
problema data, dar este probabil cea mai simpla. Sper ca o sa o gasesti
interesanta.
7.1. Topologia retelei
- O retea interna masqueradata (sisteme de operare variate), pe care o numim
“GOOD”.
- Servere expuse intr-o retea separata (numita “DMZ” de la zona
demilitarizata).
- Conexiunea PPP catre Internet (numita “BAD”).
Retea externa (BAD)
|
|
ppp0|
—————
| 192.84.219.1| Reteaua de servere (DMZ)
| |eth0
| |———————————————-
| |192.84.219.250 | | |
| | | | |
|192.168.1.250| | | |
————— ——– ——- ——-
| eth1 | SMTP | | DNS | | WWW |
| ——– ——- ——-
| 192.84.219.128 192.84.219.129 192.84.218.130
|
Retea interna (GOOD)
7.2. Scopurile
Filtrul de pachete de pe ruter:
PING orice retea
Aceasta este folositor pentru a verifica daca un sistem este oprit.
TRACEROUTE orice retea
Inca odata, folositor pentru analize.
Acces DNS
Pentru a face ping-ul si DNS-ul mai folositor
In cadrul DMZ:
Serverul de mail (SMTP):
- SMTP catre exterior
- Permiterea accesului SMTP din interior si exterior
- Permiterea accesului POP3 din interior.
Serverul de nume (DNS):
- Trimitere de pachete DNS catre exterior
- Permiterea accesului DNS din reteaua interna, externa si de pe ruter.
Serverul WWW:
- Permiterea accesului http din exterior si interior
- Permiterea accesului rsync din interior
Reteaua interna:
Permiterea accesului www, ftp, ssh si traceroute
Aceastea sunt lucruri permise destul de standard, in unele
locuri sistemele au voie sa faca orice, dar aici vom fi mai
restrictivi.
Permiterea accesului SMTP catre serverul de mail
Evident, dorim ca sa aiba posibilitatea sa trimita mailuri.
Permiterea accesului POP3 catre serverul de mail
In acest mod isi pot citi mail-ul.
Permiterea accesului DNS catre nameserver
Au nevoie de posibilitatea de a rezolva numele externe pentru
www, ssh, ftp, si traceroute.
Permiterea accesului rsync catre serverul de web
Acesta este modul prin care vor sincroniza serverul extern de
web cu cel intern.
Permiterea accesului WWW catre serverul de WEB
Evident, trebuie sa poata fi accesat serverul nostru extern
de web.
Permiterea ping-ului catre ruter
Pentru a realiza daca este jos ruterul, ca sa nu dea vina pe
noi daca un server extern este jos.
7.3. Inainte de realizarea filtrarii de pachete
- Anti-spoofing
Cum nu avem de a face cu rutare asimetrica, putem in mod simplu sa dam
drumul la anti-spoofing pentru toate interfetele.
# for f in /proc/sys/net/ipv4/conf/*/rp_filter; do echo 1 > $f; done
#
- Configurarea filtrului de pachete sa interzica (DENY) toate pachetele
Permitem insa traficul pentru interfata loopback, dar nu permiterm
nimic alceva.
# ipchains -A input -i ! lo -j DENY
# ipchains -A output -i ! lo -j DENY
# ipchains -A forward -j DENY
#
- Configurarea interfetelor
Aceasta este de obicei realizata in scripturile de initializare. Fii
sigur ca pasii de mai sus sunt realizati inainte de configurarea
interfetelor, pentru a preveni scaparea eventualelor pachete.
- Introduce modulele de masquerading specifice protocolului
Este necesar sa introducem modulul de masquerading pentru FTP, astfel
incat ftp activ si pasiv sa fie disponibile din reteaua interna.
# insmod ip_masq_ftp
#
7.4. Filtrarea de pachete pentru pachetele directe
Deorece se realizeaza masquerading, cel mai bine este sa le filtrezi in
chain-ul forward.
Imparte chain-ul forward in diferite chain-uri definite de catre utilizator in
functie de interfata sursa/destinatie; aceasta abordare imparte problema in
bucati.
ipchains -N good-dmz
ipchains -N bad-dmz
ipchains -N good-bad
ipchains -N dmz-good
ipchains -N dmz-bad
ipchains -N bad-good
Acceptarea erorile standard ICMP este un lucru obisnuit, asa ca specificam un
chain pentru acestea.
ipchains -N icmp-acc
7.4.1. Trecerea spre alte chain-uri din chain-ul forward
Din nefericire, in chain-ul forward cunoastem doar interfata de iesire. De
aceea, pentru a realiza interfata pe unde a intrat pachetul, ne folosim de
adresa sursa (facilitatea anti-spoofing previne adresele sursa false).
Observa ca logam toate pachetele cu adresa sursa falsa (evident, aceasta nu ar
trebui sa se intample niciodata).
ipchains -A forward -s 192.168.1.0/24 -i eth0 -j good-dmz
ipchains -A forward -s 192.168.1.0/24 -i ppp0 -j good-bad
ipchains -A forward -s 192.84.219.0/24 -i ppp0 -j dmz-bad
ipchains -A forward -s 192.84.219.0/24 -i eth1 -j dmz-good
ipchains -A forward -i eth0 -j bad-dmz
ipchains -A forward -i eth1 -j bad-good
ipchains -A forward -j DENY -l
7.4.2. Definirea chain-ului icmp-acc
Pachetele care sunt erori ICMP sunt acceptate, in caz contrar, traversarea va
continua din chain-ul anterior.
ipchains -A icmp-acc -p icmp –icmp-type destination-unreachable -j ACCEPT
ipchains -A icmp-acc -p icmp –icmp-type source-quench -j ACCEPT
ipchains -A icmp-acc -p icmp –icmp-type time-exceeded -j ACCEPT
ipchains -A icmp-acc -p icmp –icmp-type parameter-problem -j ACCEPT
7.4.3. Reguli pentru conexiuni reteaua interna ==> DMZ
Restrictii interne:
- Este permis accesul WWW, ftp, traceroute, ssh catre exterior
- Este permis accesul accesul SMTP catre serverul de mail
- Este permis accesul pop3 catre serverul de mail
- Este permis accesul DNS la namerserver
- Este permis rsync catre serverul de Web
- Este permis accesul WWW catre serverul de Web
- Este permis ping catre ruter
Am putea sa realizam masquerading din reteaua interna catre DMZ, dar nu facem
acest lucru. Cum nimeni din reteaua interna nu ar trebui sa incerce sa faca
lucruri rele, logam toate pachetele ce sunt interzise.
Observati ca in versiunile mai vechi de Debian numesc “pop3″ “pop-3″ care nu
respecta RFC1700.
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.219.128 pop3 -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p udp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.218.130 rsync -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A good-dmz -j DENY -l
7.4.5. Reguli pentru conexiuni din reteaua interna ==> reteaua externa
Restrictionare in reteaua DMZ numai la:
- serverul de mail:
- SMTP catre exterior
- acceptare acces SMTP din interior si exterior
- acceptare acces pop3 din interior
- serverul de nume:
- trimitere cereri DNS catre exterior
- acceptarea acces DNS din reteaua interna, externa si ruter
- serverul de web:
- acceptare acces HTTP din exterior si interior
- acceptare acces rsync din interior
Lucruri pe care le permitem din Internet catre DMZ
- nu logam violarile, deoarece se pot intampla.
ipchains -A bad-dmz -p tcp -d 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p udp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p tcp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p tcp -d 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A bad-dmz -j DENY
7.4.5. Reguli pentru conexiuni din reteaua interna ==> reteaua externa
Restrictionare in reteaua interna numai la:
- permiterea in exterior traficului WWW, ftp, traceroute, ssh
- acceptare acces SMTP catre serverul de mail
- acceptare acces POP-3 catre serverul de mail
- acceptare acces DNS catre nameserver
- acceptare acces rsync catre nameserver
- acceptare acces WWW catre serverul de web
- acceptare ping catre ruter
- logare a violarilor
- porturile UDP destinatie 33434 sunt permise si folosite de
traceroute
Multi oameni permit totul din reteaua locala, noi nu.
Ftp pasiv este utilizat cu ajutorul modulului de masquerading.
ipchains -A good-bad -p tcp –dport www -j MASQ
ipchains -A good-bad -p tcp –dport ssh -j MASQ
ipchains -A good-bad -p udp –dport 33434:33500 -j MASQ
ipchains -A good-bad -p tcp –dport ftp -j MASQ
ipchains -A good-bad -p icmp –icmp-type ping -j MASQ
ipchains -A good-bad -j REJECT -l
7.4.6. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua interna
Restrictionare in reteaua interna numai la:
- permiterea in exterior traficului WWW, ftp, traceroute, ssh
- acceptare acces SMTP catre serverul de mail
- acceptare acces POP-3 catre serverul de mail
- acceptare acces DNS catre nameserver
- acceptare acces rsync catre nameserver
- acceptare acces WWW catre serverul de web
- acceptare ping catre ruter
Daca realizam masquerading din reteaua interna catre DMZ, pur si si
simplu refuzam pachetele ce vin din cealalta parte. Astfel, permitem
pachetele care nu pot fi decat parte a unei conexiuni stabilite.
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p udp -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.218.130 rsync -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A dmz-good -j DENY -l
7.4.7. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua externa
Restrictionare in reteaua DMZ numai la:
- serverul de mail:
- SMTP catre exterior
- acceptare acces SMTP din interior si exterior
- acceptare acces pop3 din interior
- serverul de nume:
- trimitere cereri DNS catre exterior
- acceptarea acces DNS din reteaua interna, externa si ruter
- serverul de web:
- acceptare acces HTTP din exterior si interior
- acceptare acces rsync din interior
ipchains -A dmz-bad -p tcp -s 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p udp -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p tcp -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p tcp ! -y -s 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A dmz-bad -j DENY -l
7.4.8. Reguli pentru conexiuni din reteaua externa ==> reteaua interna
- Nu permitem nici o conexiune nemasqueradata din reteaua externa catre
reteaua interna
ipchains -A bad-good -j REJECT
7.4.9. Filtrul de pachete pentru insusi sistemul care este ruter
- Daca doresti sa filtrezi pachetele ce au ca destinatie insusi ruterul,
aceasta sa realizeaza in chain-ul input. Cream cate un chain pentru fiecare
interfata destinatie.
ipchains -N bad-if
ipchains -N dmz-if
ipchains -N good-if
- Cream reguli pentru a sari la aceste chain-uri
ipchains -A input -d 192.84.219.1 -j bad-if
ipchains -A input -d 192.84.219.250 -j dmz-if
ipchains -A input -d 192.168.1.250 -j good-if
7.4.9.1. Interfata catre reteaua externa
Restrictionarea ruterului numai la:
- PING catre orice retea
- TRACEROUTE catre orice retea
- acces catre DNS
- Interfata externa primeste deasemenea replay-uri la pachetele
masqueradate (masquerading foloseste porturile sursa 61000 si
65095), erorile ICMP pentru acestea si replay-urile la PING.
ipchains -A bad-if -i ! ppp0 -j DENY -l
ipchains -A bad-if -p TCP –dport 61000:65095 -j ACCEPT
ipchains -A bad-if -p UDP –dport 61000:65095 -j ACCEPT
ipchains -A bad-if -p ICMP –icmp-type pong -j ACCEPT
ipchains -A bad-if -j icmp-acc
ipchains -A bad-if -j DENY
7.4.9.2. Interfata catre reteaua de servere (DMZ)
Restrictionarea ruterului numai la:
- PING catre orice retea
- TRACEROUTE catre orice retea
- acces catre DNS
- interfata catre DMZ primeste replay-uri DNS, ping si erori ICMP
ipchains -A dmz-if -i ! eth0 -j DENY
ipchains -A dmz-if -p TCP ! -y -s 192.84.219.129 53 -j ACCEPT
ipchains -A dmz-if -p UDP -s 192.84.219.129 53 -j ACCEPT
ipchains -A dmz-if -p ICMP –icmp-type pong -j ACCEPT
ipchains -A dmz-if -j icmp-acc
ipchains -A dmz-if -j DENY -l
7.4.9.3. Interfata catre reteaua interna
Restrictionarea ruterului numai la:
- PING catre orice retea
- TRACEROUTE catre orice retea
- acces catre DNS
Restrictionarea retelei interne numai la:
- permiterea in exterior traficului WWW, ftp, traceroute, ssh
- acceptare acces SMTP catre serverul de mail
- acceptare acces POP-3 catre serverul de mail
- acceptare acces DNS catre nameserver
- acceptare acces rsync catre nameserver
- acceptare acces WWW catre serverul de web
- acceptare ping catre ruter
- interfata interna primeste ping-uri, replay-uri la ping si erori ICMP
ipchains -A good-if -i ! eth1 -j DENY
ipchains -A good-if -p ICMP –icmp-type ping -j ACCEPT
ipchains -A good-if -p ICMP –icmp-type pong -j ACCEPT
ipchains -A good-if -j icmp-acc
ipchains -A good-if -j DENY -l
7.5. In final
- Stergerea regulilor ce blocheaza pachetele:
ipchains -D input 1
ipchains -D forward 1
ipchains -D output 1
8. Anexa: Diferente intre ipchains si ipfwadm
Unele dintre aceste modificari sunt un rezultat al schimbarilor din kernel, si
unele al faptului ca ipchains este diferit de ipfwadm
1. Multe argumente au fost schimbate: literele mari indica o comanda, literele
mici indica o optiune.
2. Chain-uri arbitrare sunt posibile, deci chiar si chain-urile predefinite
au nume intregi in loc de argumente (ex. “input” in loc de “-I”).
3. Optiunea “-k” a disparut: foloseste “! -y”.
4. Optiunea “-b” defapt introduce/sterge/adauga doua reguli, ma degraba decat
o singura regula bidirectionala.
5. Optiunea “-b” poate fi folosita impreauna cu “-C” pentru a realiza doua
verificari (cate una in fiecare directie).
6. Optiunea “-x” in folosire cu “-l” a fost inlocuit cu “-v”.
7. Porturi multiple sursa si destinatie nu mai sunt suportate. Din fericire
faptul ca se pot nega siruri de porturi a indreptat pe undeva acest lucru.
8. Interfetele pot fi specificate numai prin nume (nu si prin adrese). Vechea
sintaxa s-a schimbat in liniste oricum pentru kernelurile versiunea 2.1.
9. Fragmentele sunt examinate, nu mai sunt permise automat.
10. Accounting chain-urile explicite au fost inlaturate
11. Protocoale diferite peste IP pot fi testate.
12. Comportamentul vechi pentru potrivirea SYN si ACK (care inainte a fost
ignorat pentru pachetele non-TCP) s-a schimbat; optiunea SYN nu este valida
pentru reguli care nu sunt specifice TCP.
13. Counterele sunt acum pe 64 de biti pentru masini pe 32 de bit, nu pe 32 de
biti.
14. Inversarea optiunilor este posibila.
15. Codurile ICMP sunt suportate acum.
16. Definirea mai multe interfete odata este suportata.
17. Manipularea TOS este acum verificata: inainte kernelul te oprea in
liniste, acum ipchains returneaza o eroare pentru cazurile invalide.
8.1. Tabel pentru informare rapida
[ In principal, argumentele pentru comenzi sunt cu litere mari, si argumentele
pentru optiuni sunt cu litere mici ]
Inca un lucru de observat, masquerading este specificat prin “-j MASQ”, este
complet diferit fata de “-j ACCEPT”, si nu tratat doar ca un efect secundar,
cum face ipfwadm.
================================================================
| ipfwadm | ipchains | Note
—————————————————————-
| -A [both] | -N acct | Creeaza un chain “acct”
| |& -I 1 input -j acct | si determina pachetele din
| |& -I 1 output -j acct | chain-ul input si output
| |& acct | sa il traverseze
—————————————————————-
| -A in | input | O regula fara nici o tinta
—————————————————————-
| -A out | output | O regula fara nici o tinta
—————————————————————-
| -F | forward | Foloseste acesta ca [chain].
—————————————————————-
| -I | input | Foloseste acesta ca [chain].
—————————————————————-
| -O | output | Foloseste acesta ca [chain].
—————————————————————-
| -M -l | -M -L |
—————————————————————-
| -M -s | -M -S |
—————————————————————-
| -a policy | -A [chain] -j POLICY | (dar vezi -r si -m).
—————————————————————-
| -d policy | -D [chain] -j POLICY | (dar vezi -r si -m).
—————————————————————-
| -i policy | -I 1 [chain] -j POLICY| (dar vezi -r si -m).
—————————————————————-
| -l | -L |
—————————————————————-
| -z | -Z |
—————————————————————-
| -f | -F |
—————————————————————-
| -p | -P |
—————————————————————-
| -c | -C |
—————————————————————-
| -P | -p |
—————————————————————-
| -S | -s | Accepta un port sau un sir
| | | nu valori multiple.
—————————————————————-
| -D | -d | Accepta un port sau un sir
| | | nu valori multiple.
—————————————————————-
| -V | <none> | Foloseste -i [nume].
—————————————————————-
| -W | -i |
—————————————————————-
| -b | -b | Acum sunt defapt 2 reguli.
—————————————————————-
| -e | -v |
—————————————————————-
| -k | ! -y | Nu functioneaza daca nu
| | | este specificat -p tcp.
—————————————————————-
| -m | -j MASQ |
—————————————————————-
| -n | -n |
—————————————————————-
| -o | -l |
—————————————————————-
| -r [redirpt] | -j REDIRECT [redirpt] |
—————————————————————-
| -t | -t |
—————————————————————-
| -v | -v |
—————————————————————-
| -x | -x |
—————————————————————-
| -y | -y | Nu functioneaza daca nu
| | | este specificat -p tcp.
—————————————————————-
8.2. Exemple de comenzi ipfwadm translatate in ipchains
Comanda veche: ipfwadm -F -p deny
Comanda noua: ipchains -P forward DENY
Comanda veche: ipfwadm -F -a m -S 192.168.0.0/24 -D 0.0.0.0/0
Comanda noua: ipchains -A forward -j MASQ -s 192.168.0.0/24 -d
0.0.0.0/0
Comanda veche: ipfwadm -I -a accept -V 10.1.2.1 -S 10.0.0.0/8 -D
0.0.0.0/0
Comanda noua: ipchains -A input -j ACCEPT -i eth0 -s 10.0.0.0/8 -d
0.0.0.0/0
(Observa ca nu exista nici un echivalent pentru a specifica interfata prin
adresa: foloseste numele interfetei. Pe aceasta masina, 10.1.2.1 corespunde cu
eth0).
9. Anexa: Folosirea scriptului ipfwadm-wrapper
Scriptul ipfwadm-wrapper ar trebui sa fie un inlocuitor pentru ipfwadm pentru
compatibilitate cu ipfwadm 2.3a.
Singura optiune pe care nu o poate folosi este “-V”. Cand aceasta este
folosita un avertisment este afisat. Daca optiunea “-W” este deasemenea
folosita, optiunea “-V” este ignorata. In caz contrar, scriptul incearca sa
gaseasca numele interfetei asociata cu aceea adresa folosind ifconfig. Daca
acest lucru nu reuseste (cum ar fi din cauza ca interfata nu este activata)
atunci scriptul se opreste cu un mesaj de eroare.
Acest avertizment poate fi ascuns daca se inlocuieste “-V” cu “-W”, sau
redirectand output-ul scriptului catre /dev/null.
Daca gasesti greseli in acest script, sau lucruri care sunt diferite intre
realul ipfwadm si acest script, te rog sa imi trimiti bug-ul: trimite un
e-mail la rusty@linuxcare.com cu “BUG-REPORT” in campul subiectului. Te rog sa
listezi versiunea ta de ipfwadm (ipfwadm -h), versiunea de ipchains (ipchains
–version) si versiunea scriptului ipfwadm wrapper (ipfwadm-wrapper
–version). Trimite de asemenea output-ul pentru ipchains-save. Multumiri
anticipate.
Folosirea impreuna a acestui script si ipchains este riscul tau.
10. Anexa: Multumiri.
Multe multumiri pentru Michael Neuling, care a realizat prima versiune de cod
pentru IP chains in timp ce lucra pentru mine. Imi cer scuze in mod public
pentru ca nu am luat in considerare ideea sa de result-caching, pe care a
propus-o mai tarziu Alan Cox, si pe care in final am inceput sa o implementez,
observand greselile mele.
Multumiri lui Alan Cox, pentru tech suport de 24 de ore prin e-mail, si pentru
incurajari.
Multumiri tuturor autorilor codului ipfwadm si ipfw, in special lui Jos Vos.
Multumiri pentru beta-testeri si vanatorii de bug-uri in special lui: Jordan
Mendelson, Shaw Carruthers, Kevin Moule, Dr. Liviu Daia, Helmut Adams,
Franck Sicard, Kevin Littlejohn, Matt Kemner, John D. Hardin, Alexey
Kuznetsov, Leos Bitto, Jim Kunzman, Gerard Gerritsen, Serge Sivkov,
Andrew Burgess, Steve Schmidtke, Richard Offer, Bernhard Weisshuhn,
Larry Auton, Ambrose Li, Pavel Krauz, Steve Chadsey, Francesco
Potorti`, Alain Knaff, Casper Boden-Cummins and Henry Hollenberg.
10.1. Traduceri
Oamenii care realizeaza traduceri ar trebui sa se puna la inceputul paginii de
Multumiri, astfel:”Multe multumiri lui XXX, pentru traducerea exacta din
engleza. Apoi spune-mi despre traducere ta, pentru a putea sa te includ aici.
Arnaud Launay, asl@launay.org:
http://www.freenix.fr/unix/linux/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html
<http://www.freenix.fr/unix/linux/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html>
Giovanni Bortolozzo, borto@pluto.linux.it:
http://www.pluto.linux.it/ildp/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html
<http://www.pluto.linux.it/ildp/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html>
Herman Rodrнguez, herman@maristas.dhis.org:
http://netfilter.kernelnotes.org/ipchains/spanish/HOWTO.html
<http://netfilter.kernelnotes.org/ipchains/spanish/HOWTO.html>
